Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

[Verse 1]
Ultima noapte de dragoste
(Ștefan) Ștefan Gheorgidiu este student la filosofie
Căsătorit cu Ela, studentă la litere, duc viață liniștită-n sărăcie
Asta până când tânărul moștenește de la Tache, unchiul lui bogat
O mare avere, iar iubita sa începe să uite de unde a plecat
Devine avidă de mondenitate
De viața de noapte și de escapade...
Și de Grigoriade, un avocat
Cu care Ștefan crede că a fost înșelat
Excursia la Odobești pune la îndoială fidelitatea soției
Relația se destramă până când ajunge să nu mai fie
Fiindcă Ștefan se întoarce de la Azuga. O caută pe Ela, nu-i acasă. (Unde-i?)
Ea se întoarce abia dimineață. Ștefan pune punct și divorțează
Plănuiește mare belea
Să-i omoare pe Grigoriade și Ela...
Dar se întâlnește cu un locotenent-
Colonel și e chemat în regiment
Întâia noapte de război
Ilustrează o imagine de groază a frontului cu o armată dezorganizată
Experiența războiului e crucială, dramatică, foarte ciudată
În război este rănit și se-ntoarce în București
Ela-i pare o străină, nu mai crede în povești
La final, îi lasă tot, de la cărți la obiecte de preț
Părăsește iubirea ideală, rămâne singur, căutând un sens
În final, având în vedere cele prezentate
Anterior, putem spune că “Ultima noapte”
E un roman modern de analiză psihologică
Obiectiv și realistic. Bombă!

[Verse 2]
“Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”
Special de la Camil Petrescu pentru voi
E un roman subiectiv, interbelic și este
Și un roman psihologic al experienței
Pentru că sursele de inspirație au fost
Jurnalul pe care autorul l-a scris pe front
Și bătaia cu flori de la șosea, care era
Un vechi obicei bucureștean...
Dar și filosofia lui Husserl, clar
Sau opera lui Marcel Proust, Camus și Stendhal
Este un roman analitc, ionic, știi ce zic?
Că acesta aparține genului epic
Tema este iubirea, în prima parte
Și războiul în a doua, creând o unitate
Deoarece aceste două parți iau ființă
Și acțiunea se petrece în aceeași conștiință
Ideea e că ambele sunt trecute
Ca niște experiențe cognitive absolute
Acum să trecem la partea narativă
Unde avem monolog interior și retrospectivă
Care dau tonul confesiv. Unde mai pui
Că narațiunea se realizează la persoana întâi?!
E homodiegetică, are focalizare internă
Și viziune “avec”... și se observă
Identitatea dintre personaj și narator
Între individ și sine fiind un conflict interior
Dar și unul exterior între individ și lume
El fiind o contradicție între rațiune și pasiune
Individul nu se adaptează societății
Din cauza moravurilor ei și-a mediocrității
Universul ia aspectul unui joc absurd și
De-aici rezultă dorința sinuciderii