O scrisoare pierdută

[Intro]
Acțiunea are loc într-un oraș nenominalizat
Sugerând generalitatea mascaradei în electorat
În a doua jumate a secolului al XIX-lea
Și toată treaba vine cam așa:

[Verse 1]
Comedia O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale
Este publicată în Convorbiri literare
E citită la Junimea și jucată la Teatru’
Național din București în 1884 (o mie opt sute-optzeci patru)
E-n genul dramatic, autoru-i pragmatic
Specia predilectă e comedia, așa că, practic
Ia toată realitatea politică la mișto
Motiv literar – scrisoarea pierdută, ca la Edgar Poe
Ca mijloc de compoziție-i antiteza, clar
Între cine? Între conservatori și liberali
Și gradația arată cum crește lupta politică
Și paralela de planuri între viața privată și publică
Moduri de expunere – monologul și dialogul
Și avem patru acte în care se-ntâmplă totul
Caracterizarea indirectă, autocaracterizare
Ar fi două modalități de portretizare
Realizarea comicului nu se face doar prin glume
Avem, în primul rând, comicul de nume:
Trahanache provine de la trahana
Care-i o cocă moale, adică se poate modela
Farfuridi și Brânzovenescu au rezonanță culinară
Sugerând ridicolul. Treaba e hilară
C-avem comic de moravuri în care-s satirizate
Toate – de la cinism la imoralitate
Avem și comic de caracter, din abundență
Rezultat de contrastu’ dintre-aparență și esență
Gen: Trahanache se vrea moralist, da-n loc să fie
Acceptă, de fapt, imoralitatea soției
Există comic de situație, de exemplu:
Pierderea scrisorii sau arestarea lu’ Caţavencu
Și comic de limbaj c-un exemplu hilar:
Celebrul oximoron curat murdar

[Interlude]
Caragiale, cel mai tare
Mă rog, putea fi

[Verse 2]
Expoziţiunea îl prezintă pe Pristanda, poliţaiu’
Care se plânge la prefect că e cam greu cu malaiu’
În timp ce prefectu’, Ştefan Tipătescu, citea ziaru’
Care zicea naşpa de el și îl apuca amaru’
În intrigă e vorba de o mare paranoie
Adică pierderea scrisorii de la prefect pentru Zoe
Și Pristanda a aflat că scrisoarea-i la Caţavencu
Doar că nu a reușit să îi descopere subiectu’
Desfășurarea acțiunii începe cu
Trahanache care-i spune lu’ Tipatescu
Despre ce i-a arătat Caţavencu – o scrisorică
Ce este, de fapt, o plastografie reușită
Farfuridi și Brânzovenescu sunt revoltați
Că de Zoe și de Trahanche au fost trădați
Așa că s-au reunit într-un glas și-au zis amândoi:
Trădare să fie, dar s-o știm și noi
Vor să trimit-o depeşă, să dea în vileag trădarea
Și-o iscălesc anonim – ce comică-i exprimarea!
Da’ lu’ Tipătescu începe să îi pese
Așa că oprește trimiterea depeşei
Zoe-i promite lu’ Caţavencu c-o să-l aleagă
În schimbu’ scrisorii. Tipătescu-acceptă, ce să facă?
Pristanda aduce-o telegramă urgentă, de sus
Care spune că Dandanache-i candidatul impus
În punctu’ culminant, totu’ se-ntâmplă-n primărie
Și, cum e mereu în politică, toți fac gălăgie
Cetățeanu’ turmentat găsește scrisoarea de-amor
Și-acum Caţavencu rămâne fără ajutor
În deznodământ are loc o festivitate
Pentru alegerea lui Agamemnon Dandanache
Și se șterg toate situațiile conflictuale
Opera se termină în atmosferă de sărbătoare
Pe cetățeanul turmentat îl citez:
Eu cu cine votez?!