Leoaică tânără, iubirea

"Leoaică tânără, iubirea"... îți rupe capu'
Poezie căreia Nichita Stănescu, băiatu'
În 1964 i-a dat drumu'
"O viziune a sentimentelor" se numea volumul
Leoaica era tânără, tema era iubirea
Năvălește ca un animal și iți tulbură firea
E neomodernistă, e artă poetică
Aparține lirismului subiectiv pentru că
Are mărci lexico-gramaticale - tare
Iar titlul este, de fapt, o metaforă care
Asociază sentimentul profund de a iubi
Cu o felină feroce care te face fâșii
Nu face fețe-fețe, opera are trei secvențe
Și sentimentul prinde ființă fiind menit să te invețe
Prima strofă debutează repetând ce e în titlu
Metafora unei iubiri primejdioase, știi tu...
Sub forma unei adresări directe, eul se confesează:
Versul doi, verb agresiv, citez: "Mi-ai sărit în față"
Și-are multe d-astea: "mă pândise", "m-a mușcat de față"
"Colții albi mi i-a înfipt în față". Lol, nu i-a facut față...
Ca și cum, dragostea-i incisivă, devorează
Eul e acaparat, inevitabil, nu barează
Iubirea brusca. Îl prinde când prinde viață
Rănile nu se ascund. Te-ai prins? Fiindcă sunt pe față...
În a doua strofă, întregul univers
Ia altă formă, se metamorfozează. Citez:
"Și deodată-n jurul meu, natura
Se facu un cerc, de-a dura"
Mânca-mi-ai toată... nu, asta nu!
Cercul rotitor sugerează geneza, frate
"Când mai larg, când mai aproape, ca o strângere de ape" (citat)
Cercul simbolizează perfecțiunea iubirii
Un nucleu existențial și-n centru e eul liric
Devine un fel de "centrum mundi" - un centru al lumii
Cântecul ciocârliei sugera un sentiment unic:
Fericirea. Ultima secvență
Prezintă urmările acestei transformări, în esență
Eul identificat cu această iubire
Citez: "Alunecă-n neștire pe-un deșert de strălucire"
"Leoaica arămie" cu "mișcările viclene"
Îl prinde-n mrejele dragostei "încă-o vreme"
"Și încă-o vreme". Asta sugerând tendința de-a trăi iubiri eterne
Nesigur de timp, pe semne
Bulversat de dragostea care îl acaparează
Până și propriile sale simțuri se estompează
Citez: "Mi-am dus mâna la tâmplă și la bărbie
Dar mâna nu le mai știe." Fir-ar mâna ei să fie!
Avem simetrie la început și la sfârșit
Eul se transformă, percepe leoaica diferit
Opoziția e în a doua secvență poetică
La nivel universal, lumea devine sferică
La nivel al metaforei ființei, spun unii
Cum că, cică, apare durerea mușcăturii. (Au!)
La nivel morfo-sintactic câmpul semantic nu-i gol
Avem termeni și structuri cu valoare de simbol
În concluzie, zi de temă și viziunea despre lume
Și de neomodernism și te-ai scos. Pe bune!