Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
Psihotrop
[Verse]
Povestea lui Harap-Alb, scrisă de Ion Creangă, frate
Apare pe 1 august 1877
În revista Convorbiri Literare și e-un basm cult
Aparține genului liric. Ce rahat ascult?
(un pic mai repede)
Așa-i mai bine că-i pe flow. Să mă-ntorc la basmul tău:
În toate basmele-i vorba de lupta-ntre bine și rău
Sfidează legile fizice, timpul și spatiu-s mitice
Tema operei e inițierea. Da’ știi de ce?
Că arată maturizarea realizată prin experiențe
În care protagonistul vede calități și carențe
La propria persoană. Și-așa-nțelege lucruri
Dar mai bine hai să-ncepem cu-nceputul. (dă-i!)
Pentru-a intra-n lumea ficțiunii, avem formula inițială
Mai precis: “amu’ cică era-ntr-o țară...”
Și-o situație inițială de echilibru, știi
Avem două împărății, ambele au trei copii
Campionul la fumat era Verde Împărat
Sau Împăratul Verde, care avea trei fete
Fra-su era un crai cu trei copii:
Unu’ mic și șmecher și doi mai mari, dar mai simpli
Vine și situația ce perturbă echilibrul
Cică Verde Împărat voia un urmaș de calibru
Selecția protagonistului constă într-o probă
Unde craiul se-mbracă-n urs... n-avea altceva-n garderobă
La proba ursului frații mai mari n-au treabă
Știi gluma cu ursul? S-au găsit urme de la...să
Doar ăla mic e madafakă și trece de limită
Nu se duce pe apa sâmbetei că Sfânta Duminică
E un personaj supranatural ce-i dă povețe
Să ia hainele și-armele lui ta-su din tinerețe
Ăștia-s adjuvanți instrumentali. Ca să meargă basmu’
Mezinul tre’ să călărească ce-a călărit ta-su
Adică să-i ia calul ca la șah, calul era slab
Dar se face mare cu jăratec de la Harap-Alb
Mezinul trece proba. Are cal, îi dă bice
Ta-su-l felicită, îi dă pielea de urs și îi zice
Să se ferească de indieni și de chelioși...
De Omul Spân și de Omul Roș
Dar el face pe nebunu’ și n-ascultă de niciunu’
Fatidic, fiul de crai se-ntâlnește cu spânul...
Care îl minte că e în Țara Spânilor și ca s-ajungă
Trebuie să îl ia pe Spân ca slugă
Plus că Spânul îl îmbârligă cu o dumă
Pe sărăcuțul mezin ca să intre în fântână
Cică să se răcorească, dar o dă în altele
Pierde-nsemnele puterii: cartea, banii, armele
E denumit “Harap-Alb” – e un oximoron
Spânu-i ia identitatea, dar și dreptul la tron
Și pentru a fi împărat peste împărăție
Tre’ să moară și să învie, să moară și să învie
Cu noul lor statut ajung la curtea Împăratului Verde
...care le dă niște probe acerbe
Pentru ca basmul să-și urmeze cursul lui
Harap-Alb culege salăți din Grădina Ursului
Apoi pietre prețioase din Grădina Cerbului
Ajutat de Sfânta Duminică și de calul lui
La a treia probă trebuia să fie cocoș
Ca să o salveze pe fata Împăratului Roș
Dar l-a ajutat Ochilă, l-a ajutat Gerilă
L-au ajutat Setilă, Flămânzilă, Păsări-Lăți-Lungilă
A fost bun cu furnicile și cu niște albine
Și-a primit o aripă de la ele, să fie bine
Ca să salveze fata împăratului a avut probe mai mici
Și-adjuvanții i-au ținut spatele-aici
La proba cuptorului înroșită l-a ajutat Gerilă
Proba ospățului: Setilă și Flămânzilă
Și la selectarea macului de nisip
A fost ajutat de furnici și a reușit
La straja fetei de împărat l-au ajutat Ochilă
Și cu (pă! pă! pă!) Păsări-lăți-lungilă
La identificarea adevăratei fete de împărat
Au venit albinele și l-au ajutat
Ca să vadă dacă e băiat și dacă duce
A avut de luat rămurele de măr dulce
Și recuperarea apei vii și apei moarte
Dar calul l-a ajutat și le-a recuperat pe toate
Acum că a făcut probele, băiatul a luat fata
A combinat-o, a dus-o la palat și gata
Ea l-a recunoscut și i-a restituit statutul
Atunci Spânul s-a înfuriat și i-a luat gâtul
Lui Harap-Alb, dar calul n-a ezitat
L-a ridicat pe Spân în cer și l-a aruncat
Fata de împărat cu rămurele și cu apă vie
Și cu apă moartă, a putut să îl învie
Și așa eroul a fost recompensat
Prin căsătoria cu fata de împărat
Și ca să se termine frumos toată nebunia
Împăratul Verde le dă binecuvântarea și împărăția
Formula finală ne readuce în lumea reală
Basmul se termină cu o idee deșteaptă
Citez: “Iar pe la noi, cine are bani bea și mănâncă
Iar cine nu, se uită și rabdă.”