Plumb

[Strofă]
George Bacovia era un poet cu capu' vraiște
A lansat "Plumb" în 1916
O poezie cu un cadru funebru și trist
Care este înscrisă în curentu' simbolist
"Plumb" - titlu sintetic cu valoare de simbol
Motiv literar central, sugerând golul interior
Tema operei e senzația de-apăsare
Greutatea dintr-un spațiu-nchis, claustrare
Ce tare
Și-avem două strofe, practic
Poezia-i bazată pe paralelism sintactic
Că fiecare strofă începe cu verbu' „a dormi”
Auzi, George, da' ție ți-e somn când scrii?
De fapt, sugera somnu' mortuar și avem
Cuvântu' "plumb" de trei ori în fiecare catren
În plus, strofele au o punctuație identică
Și poezia e axată pe arta poetică
În operă se remarcă două paradigme
Două ce? Două realități diferite
Prima e cu decoru', realitatea exterioară
Și-a doua strofă-i cu eul, realitate interioară
Omu' meu Bacovia nu a scris de pomană
Dar a descris decorul cu termeni gen: cavou, coroană
Sicrie, flori de plumb și chestii mormântale
Care corespund cu eul, căzut în disperare
Poezia are verbe la imperfect: „stam”
„Scârțâia, era, atârnau, dormeam”
Verbe statice la imperfect la început de vers
Care vor să sugereze negativism intens
Două verbe la perfect compus și conjunctiv
Perfect compus: „am început”, cojunctiv: „să strig”
Și-astea inspiră tot cele mai sumbre emoții:
Dispersarea eului liric și atmosfera morții
Morții lui, el știe, eu doar zic
Că poezia aparține genului liric
Are mărci lexico-gramaticale precum
Verbe la persoana-ntâi: stam, am început
Și adjectivu' pronominal posesiv "meu"
Din structura "amorul meu", vai de-amoru' tău
Apare spleen-u', la simboliști era plictiseală
Damnarea, angoasa permanentă, disperarea
Prozodia: măsura fixă de zece silabe
Eul e izolat, dar rimele-s îmbrățișate
Ritmul e iambic, alternând cu amfibrah
Amfibian? Ce? Ce-o să fac la BAC?
În concluzie, plumbu-i artă poetică, simbolism
Şi are două elemente care-o-nscriu la modernism:
Polivalența semantică și structura eliptică
Și gata, mai bine dădeam la fizică