Ultimul ceas

[Intro: Părintele Amfilohie Brânză]
Au atins această performanță masonii, la noi în țară, că l-au aruncat pe român în unghiul mort. Nu mai crede în nimeni azi... Evident că, atunci, ei fac ce vor! Ei, cine? Dușmanii lui Hristos, care v-am spus ce urmăresc în spatele acestora, care o fac pentru bani, care o fac pentru interese, pentru o funcție, să ascundă acel grup de oameni. Că totul e condus de o mână de oameni, care urmăresc altceva... Deci, realizarea unui nou guvern mondial. Și cine urmărește asta? Satana le dă! El este izvorul răutăților! Nu știți cine-i tatăl minciunilor? A spus-o Hristos: Diavolul, dintr-un început a fost! Acela inspiră la rău, iar noi, cei inspirați la bine, trebuie să reacționăm și noi ca atare...

[Strofă]
Bine ai venit în Sodoma! Crede ca Toma
Că tre' să te sinucizi, ca să te acomodezi cu zona
Și astea-s cam ultimele drumuri, care duc la Roma
Înainte să-nțelegem maratona lui Mamona
E ultima oră-n care poți să realizezi, mă
Ce-nseamnă o rază fină de lumina-n beznă
E ultimul ceas, în care poți să-ți dai seama
Că nu psihiatrul, ci dragostea-nvinge teama
E ultima ta șansă, să te-ntorci la Dumnezeu
Până ăștia nu-ți cumpără sufletul cu un ML-u
Că atunci când urci spre culmi, orice drum e greu
Că și-ntr-o lume de basm, tre' să-l înfrunți pe zmeu
E ultimul ceas al supremației minciunii
Și apoi vom ieși din labirintul stricăciunii
Că nu putem sta-n genunchi, doar c-așa vor unii
Dar vom sta-n genunchi, pentru-mplinirea rugăciunii
Bucurându-ne de lumina lunii
Și de calmul dinaintea furtunii
De care ne-au zis străbunii
În loc să rătăcim că la nebuni, undeva pe drum
Pentru bani și bunuri, ce-or să fie toate scrum
Ce auzi, sunt ultimele țipete ale instinctului
Ce crede doar în sine, și-n strălucirea argintului
Ce n-auzi, sunt ultimele șoapte ale conștiinței
Ce crede-n harul primit, în urma pocăinței
E ultima noapte de dragoste-n familie
Și întâia noapte de război surd, în prima linie
E ultima oră-n care ne mai putem salva
Urmând pe Dumnezeu, formând armata Sa
Că sfinții din dreapta Sa, ce cu inima-nțeleaptă, ne-ndreaptă ca Iisus
Când mergem înc-odată-n gând și faptă-n sens opus
Ne ceartă, ne iartă, ne arată altă treaptă, și ne-așteaptă acolo Sus!