Verde de moarte

[Intro: C.o.D]
Ahhh, ce lume colorată
Parcă nu mai e ce era
Da, chiar nu mai e
O s-o descriu

[Strofa 1: C.o.D]
Destrămat de gânduri, în vene îmi curge clorofila
Uitat de ele, îmi bat crucea în argilă
Nori verzi încălzesc acest pământ defrișat
De ce sunt aici, spune-mi de ce m-ai chemat
Umbra ta verde încă mă vede, nu sunt orb
Gustul visului pierdut, refuz să-l sorb
Ai tăiat în carne vie până mi-ai ajuns la suflet
Hemoragie spirituală dusă dincolo de cântec
Un zâmbet conturat de copci, asta mi-e mască
Născută din trandafiri verzi, spini mângâie fața
Ceață galbenă pe retină, zac într-o lume albastră
Unde foile și cuvintele au ajuns să mă urască
Am forțat prea multe porți verzi încuiate
Lacătele-s sudate, cheile au fost aruncate
Captiv în trecut, privesc viitorul ca pe cer
Speranța nu mai e verde, aici jos e ger, cer
Binecuvântarea unui conifer în prag de iarnă, să nu-mi schimb culoarea
Iar tu, toamnă, dă jos arama verde de pe chip, e baz de libertate
Către amintirile mele verzi ce nu pot fi uitate
Amfibieni bântuie într-un labirint de licheni
Unde m-am pierdut, abandonat de semeni
De ce semeni viitorul negru din noapte
Investind un paradis verde, verde de moarte

[Outro: Octavian Paler]
Asta înseamnă de fapt că sunt un introvertit până la capăt
M-am născut așa, din păcate, cu o celulă defectă, zic eu
Și n-am reușit să ies din acest blestem