URBANIST SESSIONS #004 - FRANK

[Verse 1: Frank]
Timpu' pieton la trecere, ştii că tre sa treacă
Da' las' s-o faca, n-o sa-l opreşti niciodată
Poate te lasă baltă sau te pune în altă barcă
Da' dacă te joci cu al meu, cred c-o să te calc pe falcă
Poţi să vii şi scundă, poţi să vii şi-n altă seară
Trei sticle de vişinată, vii şi trează, vii şi beată
Ca un gropar cu o lopată, ţi-e puţin stricată
Care e blocat în timp şi să trist şi sapă cu un twist şi-o apă
O situaţie instigată de un grup de baieţaşi ce vin din stradă
O gândire puerilă, poate, şi prea limitată
C-o stimă de sine mult prea ridicată
Ca un repăraş c-o strofă reciclată
Se crede poet, d-aia strofa-i recitată
Cu o poză de pe net, care-i mult prea editată
Şi cu toată piesa lui care-i mult prea persiflată
Mesajul lor nu e trimis la o vreo adresă
Sincer să fiu, cre' că stilu' îi cam ţine in lesă
Dintr-un album ar trebui să-ti placă o piesă
La ăştia dintr-un cur ar trebui sa-ţi placă o fesă
Suntem alţii care ştim să ne adresăm
Oricărui ascultator pe care tot avem să-l
Facem sa-nţeleagă ce vorbim, traversăm
Lumea subculturii, te aşteptai, da' ce să m..
Stai, frate, să-mi cumpăr o vestă
E mai important decât să am o poveste în spate
Mulţi sunt pierduţi în beznă
Dorinţa de cunoaştere e pân' la glezne
Viaţa iţi joacă feste, peste
Ani o să-ţi dai seama că-i un blestem
Ce te ţine doar închis într-o poveste
Plină de examene şi teste amestecate
Cu esenţe pure şi foarte diverse
Adesea am cules multe idei din camera cu mese
Inchisă în capul meu unde nu mai erau ferestre
Erau pereţi şi multe picturi rupestre
Şi foarte multă lume ca să mă vadă cum prestez
Vezi ce faci, poţi să crezi ce vrei
Ritmu' creşte, crescendo, iar
Mă sună ăia, vezi ce vor
Ne iubeşti mult, o să pleci de dor
Intru în plan, sacru, pe beat fac un masacru
Sunt frate cu Vlad dracu', io am alt atu
Pe care-l ţin intr-un castel ca să-mi fac palatu'
Tu stai si belesti ochii la beat ca ratatu'
Eu sunt cu bacu' , baieţii cu samplatu'
Am scos o piesă, lumea o să-nnebunească
Am un tovaraş care ştiu c-o să vorbească
E ca 304, îi fac cu mâna să se-oprească
Las' că vezi tu, te plătesc cu
Aceeaşi moneda, frate, încă nu mi-ai adus restu'
Monarhie, teatru, eu mă descurc, vezi cum
Actorii ca rol îşi iau Elena Lupescu, destul
M-am cam săturat de gestu-rile
Imature care se văd şi în versuri, shit
N-ai zis frate că dublezi tu? Scuze
Nu-i nicio problemă
Acuma le livrez cum simt, ah!

[Verse 2: Frank]
Parcă a venit frigu' sub formă de mata-hala
Cu care mă băteam io prin clasa a 4a
Mi-am luat geaca, gata
Ne-am dus afară și-am umplut strada
Și deodată, gata
Mi-a futut un pumn și mi-a spart garda
După, mi-a dat un pumn, mi-a spart arcada
N-aveam ce să-i fac, frac’su a făcut armata
Tovarăș bun cu Christie și cu înc-o fată Aghata
Făceau numai căcaturi da’ primeau totu’ de-a gata
Atunci când fericirea nu se-aduna cu găleata
Când zorii noii zile au făcut un schimb cu noaptea
O să gândesc mai bine la țintă când trag săgeata
Și n-o să mai las pe nimeni să-mi scufunde libertatea
Am rămas afară cu ochii-n soare
Mă doare-atât de tare
Că mă gandesc acum la răzbunare
Un plan bine pus la cale, strict și fără ezitare
Implicat și susținut de fiecare
Da’...
Dintr-o dorință arzătoare să-mi
Văd ura cum moare
Am aruncat-o prin cuvinte sub formă de descărcare
Pe care-o-mpart cu alții da' nu pentru validare
Ci ca atunci când o simt să nu-i scadă din valoare
Că altfel, e doar o joacă
Cu lipsă de formare
Care se deosebește printr-o clipă de răbdare
Vorba de mult respect și de multă dedicare
Fără să mai ai probleme și clipe de ezitare
Nu mai tac din gură, iau un mic și le zic tare
“Ai să zbori de-aici” cu probleme de levitare
Mă mai pierd în întuneric și lumini de felinare
Până îmi găsesc locu' potrivit de meditare
Departe de șmecheri care-s aiurea, vai ce tare
Să ai în vocabular numai organe genitale
Festivaluri pline de substanțe medicale
Și-astea se dau mai departe, calități ereditare
Îți bag vorbele pe gât, pân’ la dureri cervicale
Oricât ai fi de rege o să te fac servitoare
Asta se întâmplă când zici vorbe la-ntâmplare
Să te aruncăm pe plajă sau în câmp? Oare
O fisură în tavan, da’ o fi soare?
Să știu dacă se încarcă, am panouri solare
Ce-mi încarcă energia să susțină o mișcare
Pe care o trăiesc, mi se pare un film tare
Poa’ să te prindă prin parc, la o plimbare
Cea mai rea furtună, faci cumva, te ții tare
Lucrezi puțin la text dacă vezi că stil are
Și din șase clipuri de pe net, patru-s virale
În trending multe linii clare, sunt prea similare
Mă-ntreb dacă sunt organizate sau prea digitale
Pline de inevitabil ca misiuni militare
Copii ca Tutankamon, gata de mumificare, shit
Știi că-s gata de mumificare, ah
Gata de mumificare, yo, pace Deli

[Verse 3: Frank]
Ura-i o decizie proastă, a venit să ne orbească şi să ne oprească
Din drumul pe care-l avem fară să ne vorbească
Sub forma de urmare după o decizie proastă
Problema e că decizia e a noastră
Pierdut în noaptea minţii, urmărind luna albastră
Aprinzi o iubire, s-ar putea s-ajungă arsă
Şi un rege al bufonilor îţi toarnă câte-o farsă
Contrast de alb şi negru, nu-i vorba de rasă
Soarele mă-ncalzeşte, nu-i vorba de rază
Un suflet drag vorbeşte aşa că mă simt ca acasă
Chiar şi cel mai mare peşte când e prost, le pică-n plasă
Aşa că nu te amăgi singur şi-n caz că
Auzi doar ţipete în jur, bagă-ţi o cască
În ureche şi aşeaza-te la masă
Şi te opreşti când pixul tău rămâne fără pastă

[Chorus: Frank]
Ai grija de ce faci şi cine crezi că eşti
Până să vezi tu, frate, de fapt, cine sunt, sunt, sunt
Eu ştiu că poţi s-o faci şi ştiu că vrei să-ncerci
Eu zic să mă crezi pe cuvânt, vânt, vânt
Ai grijă de ce faci şi cine crezi că eşti
Până să vezi tu cine sunt, sunt, sunt
Eu ştiu că poţi s-o faci şi stiu că vrei să-ncerci
Eu zic să mă crezi pe cuvânt, vânt

[Verse 4: Frank]
Vântu’ bate tare, în rafale, la noi pe la mare
Şi mi se pare că şi zăpada mai dă culoare
Din moartea neagră a mării şi focu-aprins de la soare
Ce oferă o caldură sub formă de-mbrăţişare
Ce mă face să mă simt tot timpul acasă
Si probabil o să mă facă până mor
Cum prinde viaţa în mine marea asta albastră
Cum liniştea din diguri provoacă fiori
Nu pot să cred că e ceva ce-o să ne-oprească
Puterea peisajului ce-i plin de culori
Şi sufletu’ din mine, sincer, o să crească
Atunci când văd că peste valuri o să zbori

[Chorus: Frank]
Ai grijă de ce faci şi cine crezi că eşti
Până să vezi tu, frate, de fapt, cine sunt, sunt, sunt
Eu ştiu ca poţi s-o faci şi stiu că vrei să-ncerci
Eu zic să mă crezi pe cuvânt, vânt, vânt

[Verse 5: Frank]
Eu sunt ca ducele, mă joc cu-amaru și dulcele
Energie pură, n-am nevoie de traducere
Mulți oameni o să-ncerce să te-nduplece
La cât rahat mănâncă, pune-le pe față scutece
O să vezi că poate-ți sugerez
Da' tu de ce crezi că ăsta fuge de probleme
Groase ca de fulgere
Sunt bugete mici la raionu' de deducere
Orice prost poa’ s-ajungă la conducere
Că duce de nas cronofobu’ care fuge de ceas
Îți fuge mintea, familistului îi fuge nevasta
A vândut blocu' să se-apuce de casă
Amaru-n strofă, simte dulcele-n bass
E ca focu’ care fuge de gaz lampant
Fără strălucire, câștig jocu', șah mat
Datorii uitate, exact ca Jean Bart
Am ieșit la vânătoare în sezon de campat
Și-am ajuns la Urbanist
Mergeam pe stradă și-au pus curba fix
În drum, m-am împiedicat
Mi-am dat seama că sunt dedicat
În tot ce fac cu metrica
Am luat subiectu' și după l-am predicat
Am evitat să m-abat de la drum și delicat
Am ieșit din orice situație și-am derivat
De la drumu' principal și-am acreditat
Mult prea multă lume și-acum îmi dau seama că n-a meritat
Multe gânduri spuse degeaba
Fiindcă în jurul tău deja nu mai sunt oameni ca să te-asculte
Nu te pune la pământ
Și încearcă să descoperi viața oricât de multe secrete ar ascunde
Sute de oameni care au căzut pe fronturi de războaie
Fiindcă în jurul lor erau prea multe lupte
Cum de, încă încerc să refac legături
Care oricum îmi par de mult prea mult timp rupte
Du-te mai departe pe un drum în care
Piesele pe tablă nu sunt puse la-ntâmplare
Unde oamenii n-au timp să mai stea nici la taclale
Unde nici măcar nu simt că știu c-ar durea prea tare
Înconjurat de-o somnolență care
Definește oare
Prăjeala chiar și-atunci când nu e soare
Doare
Cum nu mai vezi culoare
Și oamenii nu-s oameni
Singura lor gură de aer e sub reflectoare
Clare-s
Aparențele luminii-n întunericul
Care de fapt e tot produs de soare
N-are
Nimeni vreun motiv să nu răspundă vieții
Dacă tot se rezumă la o-ntrebare
Rare-s
Sufletele care poa’ să simtă ura
Evitând orice sentiment de disperare
Impresia că trăiești prin alții te aduce la stagnare
Sau doar mi se pare?