URBANIST SESSIONS #001 - VLAD FLUERARU

[Verse 1]
Îmi ingijesc fața, nu-i spune microdermabraziune
E un teren pietros în care toți se rod, ce coroziune?
Grijă de cărare, ia reziduuri din noțiune
Creează propriile substanțe demne de mențiune
Epidermele-n acțiune, zgribulesc și crește părul
Intru-n rap și-l savurez cum face viermele cu mărul
Ies din underground, fără să am piese simple
Flămând fără de preget iau statistici-mănânc multe plăcinte
Textul ăsta-i retardare ca Axinte
Miroase-a bine încă de când m-am apucat și-mi place că se simte
Pun.. gânduri nebuloase ce devin precise oricând
Sunt.. vânturi ranchiunoase ce te bat din când în când
Sunt tranturile la care mă iau când sunt plăpând
Petalele-s țepene și când pistilul e mai blând
Cultura mi-o dezvolt când văd că am grădina aproape
Am crescut în sevă ca răsad și am răsărit în toate
Cinste, sinceritate, curtoazie, bunătate
Nu-i semeție în spate, nici urmă de răutate
D-aia fac un brand din a mea "sănătate"
Ca atunci când o să luați tricoul peste voi să fie calitate
Ăsta-i centrul meu de regenerescență
Mă simt prezent într-o absență
De care nu pot să mă mai dezlipesc
Scriu pe tastatura ființei ce văd că n-are buton de ESC
Gândul îmi zboară la seriozități
Decolează de pe creier, făcând pluta pe animozități
Pacea stă deasupra, prin urmare, fiindcă
Dacă la subsol se întâmplă dubiosenii, nu înseamnă c-o să și prindă
Îs filme proaste ce n-o s-atingă Lista lui Schindler
Unii se uită sus doar când le cade-n cap o ghindă
Lumile lor nu mă privesc ca-ntr-o oglindă
Că timpul ăsta-i ca o bonă ce mereu te schimbă
Tu ferește-te de cel ce sare la gât ca gargara
Găsește-te cu cerul când te rătăcește marea
Sau găsește-te cu mine, vând zare cu amănuntul
Ăștia dau autografe, pe când eu îți dau cuvântul
Nu le-ntinde mâna că nu știu să ia măruntul
Dacă dau totul azi, nu mai are haz curandul
De ce să fim fazi și falși, și nu fascinanți
Lucrându-ne cum fac bunicii cu pământul
Spune-mi tu ce crezi, ce prinzi, ce vezi doar
Ca să spun după că pierzi, te-ntinzi, cedezi iar
Ce scriu e bun de pus în ghilimele și-apostrofuri
Să nu m-apostrofezi, nu bag în seamă orice "off-uri"
S-ai boală pe mine e chiar bizar
Eu știam că muzica tre’ să ia locul unui masaj cerebral
Dar observ tabere ce-nca se ceartă
În loc să facă focul, și să se-așeze una lângă cealaltă
E arta ce îmi ține compania ca o marcă
Mă-ncarcă.. știu sigur, mă-ncearcă
Nu e dar, nu e poate, nu-i parcă
Nu-mpac orice mâță ce vrea să mă toarcă
Îmi continui viața până ajung în top
Mă bag adânc în ea dar știu mereu cum să mă scot
Și-nchei furtuna asta albă cu un ultim strop
Încă am încredere că n-ați pierdut liniuța dintre Hip și Hop

[Verse 2]
Direct de la muncă mă pun
Să-mi vizitez mințile, mutate-n cătun
Alb-negru firul narativ, părul cărunt
Sunt purtat de vânt, pace pentru mărunt
La muncă m-ascult, m-ascund, m-ascut
La muncă mă "eye", mă "leg", mă "foot"
Am un plan mare, va deveni mamut
Albumul nu l-am început, dar deja a rupt
Doare spatele de ceva timp, sunt rupt
Nevoia de masaj, pasaj, sărut
Poezie dragă și nimic mai mult, punct
Sunt o felie-ntreagă... un scut muribund
Din scurt, furibund, până mă pun la calc’
Sunt șifonat, dar caut fier în sânge să-mi calc
Din cruntele reziduuri de mahnie ce-mbarc
Iau sutele de ghiduri și mă duc într-un parc
Iar cutele făcute în urma dramoletelor
Direct frecție la picior ca blana ghetelor
Ajung 'acolo' altfel, nu prin Vamă, fetelor
Deviza mea deviază rolul amuletelor
Orașul vrea: dumă după dumă după dumă
Țara vrea: du-mă după! du-mă după! du-mă!
Aleg ce-mi e aproape, aproape mă sugrumă
Km care ne separă de cutumă
Vreau să beau țuică lângă ciorba lu’ mamaie
Să tușesc noxele, să mă hrănesc cu aer
Să mă feresc de cei ce vor să le moară mama e
Tragicomic, n-am plecat din Mureș să mă-ncaier
Vreau să m-așez în fân și să trăiesc clișee
O fereastră mare, să nu văd ghișee
Să mă uit la stele că mă cheamă noaptea
Iar dimineața totul va rămâne o idee
Mă aflu pe pământ să liniștesc apele
Mă caut pe cuvânt, sinele să m-apere
Iau străduință și răbdare-n loc de haltere
Nu mă iau cu altele, îs între ca mulatrele
Dar alung ploile fără să-mbrac manta
Învârt pixul care derulează banda
Prin crăpătura din perete văd planta
Și sucul meu organic poate mări fanta

[Verse 3]
Imprim cuvintele, nu rămân fără, tot timpul o să car tușul
După mine, piese pe țeavă gen cartușul, clar dusu-i
O prioritate, spăl păcatele toate
Am mințile numai curate și d-aia rahatul rămâne departe
Car tun ca Network, car eu bombele, carbid
Puști de revelion, piese de bubuie-n casă-partid
Iată.. foi albe pentru texte negre, shit
Mă uimesc pe zi ce trece, primesc 10 negreșit
Nu mă bag în pat ca pușca, nu rămân blocat în cușca de
Șobolani, vai ce golani, îi sparg și fără kush ca Dre
Tu nu mă mușca de mânecă, nu-și are rostul, fugi tare!
Nu-mi miroase-a bine chiar dacă ți-ai dat gâtul cu Chanel
În cazul meu se-ngroasa corzile dacă mă prind de..
Că subțire niciodată, o fac din nou gen păpăraie
Muzica asta te bagă-n transă ca Armîn, strofe grele
Noi simțim la fel și fără s-avem pe carne aceeași piele

[Hook]
Sar caii ca Ferrari
Dau spuma ta deoparte ca berarii
Nu-i nevoie să te pierzi în detalii
Lasă lanțul și pune-te pe medalii

[Verse 4]
Am destul răgaz să mă conectez, să mă calibrez, să mă corectez
Anotimpul mă pune să mă colectez, să mă decuplez
Hârtiile zboară prin cameră, scriu o grămadă și nu decupez
Mă pun în poziția de mobilizare cu cine vrea plm să conlucrez
Colțu-i tare - oamenii slabi de vâna se-apucă de frământare
Sortu-i mare - bucătar în stare să nu le mai dea de mâncare
Mențin echilibrul ca polobocul, stau la curățare
Ce cruțare? Ăsta-i doar avertismentul de rigoare
Până la urmă trebuia să mă bag, c-aveam de arătat eu vouă
Celor ce-mi veniți cu 2 piese bune în loc de 9
Vă luați castane peste cap de parcă-i toamnă
'Oi sta cu capu-n gol, dar nu mă fac că-mi plouă-n palmă
Oi stau cu capu gol în turmă ce nu-i trează
Și același gând ce trece se reverberează, cum că:
Degeaba m-au crezut vreun prunc ce defilează
Fiindcă cei ce nu mă înghițeau acum mă savurează