Solitudine

[INTRO: Carbon]

Da, frate!
E prea mult intuneric
Nu vezi? Ha ha.
Un, doi, stâng, drept
Merg
Merg
Merg

[VERSE 1: Carbon]

Merg pe străzi pustii
Printre blocuri gri
Ca un zombie istovit de griji
La sfârșit de zi - noaptea s-aşterne
Majoritatea cade-n perne
Moartea dă semne ca drapelu' ce cade-n [?]
E prea devreme să trimit rațiunea la somn
Aprind un pipon, orașu' doarme la unison
Oameni mulți, uniformi, cu mândria-n frunte
Nu le pun coarne, își pun singuri - unicorni
Gonesc după fericire, se hrănesc cu vise pe drum
Din nefericire, visele fut viața și clipa de-acum
Singur, cu cel divin, cupa de chin
Luna aprinsa la clipet deplin, surâde senin
Unicorni reapar, unii dorm și mi-e clar
Unii nu se trezesc din vis că somnu-i total
Zi de zi
Zi de zi
Iluzii deșarte, le știi
Și tu le știi că în loc să trăiești te amăgești
Și semnezi din mers certificatu' de deces
Cu ficatul mărit de la consum in exces
Capu' prăjit de stres
Cauzat de scopuri grotești indiferent cât de seci
Mori sigur
Mai trist ar fi să mori singur

[VERSE 2: Nwanda]

Închid pleoapele când ceilalți se-nchină
Că mă dor ochii, de la prea multă lumină
Poate că-s vinovat ce vrea să scape de vină
Sau poate că-s obosit de la atâta rutină
Mărul cunoașterii - fructul meu preferat
Ieri un prost fericit, azi, înțelept deprimat
Sunt muritor și ador să cad în păcat
Da' stau cu ochii-n tavan, nu pot s-adorm împăcat
Mă bat cu pumnu-n piept cum că-s puternic
Dar aprind lumânări, mi-e frică de-ntuneric
Fiindcă atunci când noaptea se lasă
Demonii-mi bat la ușă, fantome aleargă prin casă
E frig da' nu-mi pasă, că sunt in pasă proastă
Și poa' să vina și doamna cu coasă
Să mă ia să mă urce în dric
Închid ochii și cad, da' nu în somn ci în trip

[OUTRO: Nwanda]

Aud coplote, şi devin liniștit
Realizez că n-am cum să mor, deja am murit
Aud coplote, şi devin liniștit
Realizez că n-am cum să mor, deja am murit