[Strofa 1: EUFONIC]
2-2, ah...
Ploaia rece din oraș mă stropește, și trezește
Mecanismul societății, astăzi nu se odihnește
Într-un bloc gri, un copil e captivat de strada ce-o privește
Neștiind că va fi la fel, când el va crește
Sistemul zboară, crește, te bagă la cap, gândește-te
Guvernul lasă numai sufletele veștede
Senatori-s curve, aș vrea să știu: cine-i peștele?
Cine vinde școala, spitalele și creșele?
Spune-mi tu, dacă știi: cine îți dorești să fii?
E-o luptă-n noi, zi de zi, până când vom muri
Și-i greu, când dai rateu, să poți să spui a cui e vina
Mai ales când viața ta pare simplă, ca "Bună ziua"
Oricum, nu sunt derbedeu, așa cum te-ai gândi tu
Plus: te-ai gândit vreodată, la ce se gândește fi-tu?
Știu și eu, e un tablou trist rău
Mie mi-a fost destul de greu, și nu sunt vreun fătălău
Distanțe lungi între noi, parcurse doar din interes
E mult stres, probabil de-aia încă refulez pe vers
Și refuz să cresc iluzii, într-un univers grotesc
Reține că: nu te oblig, eu doar îți spun ce gândesc!
[Refren: EUFONIC]
Timpul trece mult prea repede, și tu nu o să vezi
Că distanțe între noi, sunt făcute să te pierzi
O generație închisă prematur, abuziv de legi
Dependenți de viață, umplem sufletele seci
Timpul trece mult prea repede, și tu nu o să vezi
Când distanțele dispar, trebuie doar să crezi
Găsesc în sentimente, cele mai pure dovezi
Când societatea te limitează, numai la ce vezi
[Strofa 2: Stres]
Sunt înconjurat de fiare, cu gheare spintecătoare
Dar ce bine, c-am învățat rugăciuni vindecătoare
Care-mi întăresc, cât cresc, corpul celest
La sfârșit, toate faptele se cântăresc
Trebuie să dărâm toți munții, care mă opresc
Oricât de greu ar fi, știu c-o să reușesc
Niciodată n-o să-mi părăsesc copilul și nevasta
Îmi bubuie țeasta, doar când mă gândesc la asta
Simt că o iau razna, peste tot văd răutate
Chiar n-am timp să-i schimb pe fiecare-n parte
N-am nici de facultate, în fiecare noapte
7 zile din 7, lupt cu demonii, ca Dante
Uite, mamă, am crescut, spune-i și lui tata
Vreau să fac bani, să pot să vă plătesc rata
Vreau să fac eu plata, să iau de mâncare
Pentru fiecare, vă iubesc atât de tare
[Refren: EUFONIC]
Timpul trece mult prea repede, și tu nu o să vezi
Că distanțe între noi, sunt făcute să te pierzi
O generație închisă prematur, abuziv de legi
Dependenți de viață, umplem sufletele seci
Timpul trece mult prea repede, și tu nu o să vezi
Când distanțele dispar, trebuie doar să crezi
Găsesc în sentimente, cele mai pure dovezi
Când societatea te limitează, numai la ce vezi