Capcanele timpului

Nu-mi amintesc precis de unde provin
Sau ce proces m-a facut sa devin ce sunt
Da' cred ca-n viata anterioara am fost un buddhist yogin
Dependent de pizda, vin, bixtonim si psylocibin
Nu ma pot bucura deci de-un trecut curat
In prezent sunt un spirit torturat de-un blestem
Un scriitor frustrat evident de conturul tot mai clar
Al unui viitor furat de sistem
Inca-mi amintesc de parca s-ar fi-ntamplat ieri
Eram cel mai fericit pusti din cartier
Da. Multe le-am dus la extrem
Si eu doar incercam in fel si chip sa le duc la un alt nivel
De mic vroiam sa stiu in ce ocean se varsa Styxu'
Vroiam sa stiu de unde pana unde tine abisu'
Si nu tineam cu tot dinadinsul
Da' am aflat ca tre' sa treci prin iad s-ajungi sa-ntelegi paradisul
Mi-amintesc de prieteni, cei cu care-am crescut eu
Cei cu care beam vodka in drum spre Cross Studio
Cat si de-aceia care pierdeau vara lui '97
In Parcul Tineretului schimband casete audio
Inca mi se parea ca pot sa am totul
Dar placeri simple dispareau si viciile le luau locul
Inca mi se pareau vise-mplinite
Betii cu fise muncite, carje la pizde tampite
Mai tarziu, reprize cumplite de kumite
Pe-un beat facut subit de VD si Jupiter
Si plus c-am vazut ca am pact cu Lucifer
Sute de nopti albe mi s-au stratificat pe ficat
Si poate m-am ars de la atata Jidvei
Cacat shtanztat ce-am ars cu baietii mei
Cam tripat ca vine Garcea la mine
Panicat ca-s harcea-parcea si-am si 50 de g. de ganja la mine
Diavolul lucra neincetat
Ma tenta repetat acaparandu-mi treptat sufletul
Paralizandu-mi de fapt cugetul
Schimbandu-mi culoarea sangelui pentru pacatul de a fi infometat ingerul
Si-s prea multe panici de sirene
Prea multi prieteni cazand in droguri si sarind din scheme
Prea multe migrene, prea mult venin prin vene
Si toate astea de mult prea mult timp, vere
Prea mult stres, nu reusesc sa ma fac inteles
Mai ales ca n-am nici un interes
Fumez pana-n stadiul in care nu mai gandesc
Nu mai vorbesc, nu mai fac nici un gest, nu mai zambesc
Noapte de noapte, rupt de realitate
Vars Lacrima lui Ovidiu' si ard smecheri cu AK47
Ma trezesc cu cafea cu lapte
Si-mi vine greu sa cred ca se poate sa am 26, frate
Si inca stau la marginea Bucurestiului cu ai mei
Inca riscand ani grei, si totusi
Inca irosind sanse concrete de-a face bani grei
Da' inca pastrand credinta cand ceilalti sunt atei
Si se reped cu sentinta ca orice crestin pios
Mi-a placut sa cred ca-s genul religios
Da' am preferat sa ma inchid intr-un cerc vicios
Prestigios de tumultuos
Recunosc! Sunt 1% din ce-am vrut si-as fi putut sa fiu
Frate, stiu. Si poate
Si pentru ca scriu noapte de noapte pana foarte tarziu
Cautand sa fac bani pastrandu-mi spiritul viu
Si chiar cand reusesc succesul il simt atat de pustiu
Unde gresesc? Nu stiu. Cred c-am inceput sa omit aparenta
Tot cautand esenta si luptand sleit cu dependenta
E deja mult timp de cand ratacesc prin religie
In timp ce multi altii doar imi citeau mandri bucati din Biblie
Inca pierdut, nesigur
Am sute de cunostinte si totusi sunt atat de singur
Si cat se poate de toxic. E iad!
Ma tin strans de barele portii, sfidand toanele sortii
Incercand sa scap din ghearele mortii
Negociind pretul luminii cu fiarele noptii
Cat de greu pare tre' sa obtin cheia echilibrului
Care ma invata sa evit capcanele timpului
Tre' sa merg mai departe, nu vad alt drum
Si oricum e deja tarziu sa ma-ntorc acum
Am nevoie de spirit, c-aia-mi insufla forta
Am nevoie de liniste, de-aia-l ascult pe Mozart
De-aia-l caut pe Dumnezeu ca un crestin
De-aia cad si revin. Niciodata n-am crezut in destin!