Anatomia Rimei

[Cedry2k]
Sistemul e un monstru lacom cu chip hidos
Şi acum e prea gravă treaba ca să mai pot fi milos
Te miros că eşti chitros
Te rogi de Hristos să-ţi disipească teama, dar tu nu eşti credincios
Şi dacă de asta nu-ţi dai seama
Nu fi şi prost să dai alarma
Lasă-ţi dama ca un puşti fricos, lasă-ţi arma şi fugi din post
Lasă cazarma pe uşi din dos, fugi cât poţi, muşc din toţi
Am răbdat atât de mult încât
Acum am acumulat o foame de lup în gât
De-aia lupt urât cu oagări ce vor să pară duri
Vor doar să spargă guri împrăştiind băşini pe-o rază largă în jur
Sunt soldat, mă jur, cel mai perseverent
Cel mai persistent existent, supune-te
Ţin o mână forte pe pix, de-aia n-apar zâmbete
Vin în amonte pe Styx, tu te duci pe apa sâmbetei

[Carbon]
Privind hip-hop-ul ca o natură în fauna mioritică
Văd MCi în stare critică, tipică celor lipsiţi de auto-critică
Ei zic că fără dubii sunt buni şi se ridică
Dar scad în ochii lumii şi lumea lor este tot mai mică
Ca prin sită publicul alege, culege
Trece lirica, tema şi tehnica prin sisteme de valori
Este o lege nescrisă unde eu sunt prezent în clipa precisă
În clipa prezisă, să fiu luminat când alţii sunt în eclipsă
Le dau o fisă că-s ca un telefon fără ton
Şi în lipsă de dialog rimele-s ca un monolog, se întorc împotriva lor
Îi văd dând cu capul în nori, nu disting realitatea
În raţiune foarte uşori, nu pot atinge greutatea
Ştii care e partea dubioasă? Ei nu se lasă, nu le pasă
Mintea lor e ca o crevasă, loc pentru prostie crasă
Cum să-i consider pe aceeaşi felie? Nu stăm la aceeaşi masă
Cum poa' să creadă că au stofă de rasă cu o strofă falsă?
Le dau clasă din clasa mea socială, zdruncin sistemul
Ei cad în plasă, se lasă duşi, că au clase cât are trenul
Îndemnul meu? Lăsaţi-ne, sunteţi sub semnul eşecului
Împotriva eticii, împotriva esteticii, împotriva predicii ce-o susţin
Yo… loveşte-i din plin!

[Cedry2k]
Tu vrei săîmi dai senzaţia că lupţi cu tranziţia
Doar pentru că aşa spune tradiţia
De fapt te lupţi doar cu calviţia
Fără succes şi nu-ţi poţi depăşi inhibiţia, sunt cinic ca inchiziţia
Iniţial îţi certific dispariţia
Te identific cu intuiţia, îmi amplific jurisdicţia
Până mă identific cu justiţia
Şi-ţi verific dentiţia fără să ma justific, ca miliţia
Şi-o fac doar ca să-mi fortific ambiţia
Îmi forţez condiţia ca să înfrunt inaniţia
Tre să învăţ să-mi dozez minuţios hrana şi muniţia
Pe tot parcursul războiului cu malnutriţia
Dau calupuri de rime pe loop-uri divine
Dau upercuturi în spline şi buşesc bine
Gata să mut munţi, reţine, încrunt frunţi senine
Înfrunt crunţi destine şi-s crud, nu cruţ pe nimeni