Ziua Anei

[Verse 1]
Paradox, tu nici nu știi ce-nseamnă
Uită-te în dicționar înainte să te mai bagi în zeamă
Ascultă asta, nu se seamănă, găsesc
Grotesc tot ce spui ca un preot care se leagănă
Fantomatic, banii-s ca hârtia igienică
Îi arunci după căcături, banii sunt nimic
În lumea asta, poți să vrei, nu poți să iei
Viața de acum cu prețul celeilalte
Televiziunea e amorțeala și ce
Numiți muzică, vă reprezintă boala
Percepțiile sunt blocate, impuse tactic
O generație retardata mediatic
Astru inutil, strălucind devreme
Îmi spun, cred tată, ajută necredinței mele

[Verse 2]
Eu scriu mult ca să gândesc puțin
Și mă rezum la două pâini și la juma’ de film
N-am nevoie de fani, sunt doar măști și pretexte
N-am nevoie de bani, cum n-am nevoie de zdrențe
N-am nevoie de chestii, e chiar aici
Sunt un copil de șaișpe ani captiv în corpul unui două'ș'cinci
Îmi bag pula-n Hip-Hop, nu am de gând să
Fac asta pentru tot restu’ vieții
Asuma-ți riscul, o sa-ți placă e un
Capitol lung care se termină brusc ca o zi de leafă
Se lucrează cu mult calm și tact
Încerci să-ți modelezi spiritul cu Pif și Paf
Degeaba sunt pe față cu treaba asta, ascult-o
Când știi că ești o târfă, te doare când îți zic: ”Fă curvo!”
Băiat, băiat, frate din păcate
Tu nu ieși din casă și când ieși te uiți mereu în spate
Și te plângi în continuu că e groaznic
Dar nu faci nimic în sensul ăsta
Bucureștean coclit, aici e țara lui Ion
Văd ro-românași aroganți în aeroport