Vicii

[Versurile piesei „Vicii” cu Bitză]

[Strofa 1: Bitză]
Că strângi timbre sau că tragi pe nas
Că nu poți fără femei sau că pui ierburi în atlas
Poți să-i spui oricum, eu le numesc vicii
Atâta timp cât cantitatea îți provoacă delicii
E vorba de dependență, nu contează drogul
Când te-ngropi în ceva și-ai uitat scopul
Tremuri și lipsește acel ceva, fie că e mouse-ul, fie că e undița
Îți găsești mereu alte ocupații, majoritatea luate de la alții
Uiți de prieteni și în general de toate
Și influențezi la rândul tău mai departe
E o scuză, sau pretext când n-ai scuză
E consolarea ta când alții te acuză
Te amuză când din vorbă-n vorbă
Găsești obsesia ta la altu-n altă formă

[Refren: Bitză]
Schimb de vicii, nimic anormal
Caut încontinuu o ieșire din banal
Nu posed, la imaginație, porți
Fără vicii, am fi doar niște roboți
Schimb de vicii, nimic anormal
Caut încontinuu o ieșire din banal
Nu posed la imaginație porți
Fără vicii, am fi doar niște roboți

[Strofa 2: Cheloo]
Să ai un șef fără chef și-o muncă stabilă
Să stai în garsonieră, nu-n vilă
Să ai o atitudine umilă
Să aștepți o moștenire de la o babă senilă
Să trăiești mult de dragul de-a trăi
Să ai familie, să torni n jeguri de copii
Să nu fumezi, să nu bei, droguri să nu iei
Să n-ai păreri sau idei, să nu-ți dorești, să nu vrei
Să fii bun, să ai o conduită înaltă
Așteptând vacanța de pe lumea-ilaltă
O arzi în halul ăsta?
Ești o victimă îndoctrinată

[Refren: Bitză]
Schimb de vicii, nimic anormal
Caut încontinuu o ieșire din banal
Nu posed, la imaginație, porți
Fără vicii, am fi doar niște roboți
Schimb de vicii, nimic anormal
Caut încontinuu o ieșire din banal
Nu posed la imaginație porți
Fără vicii, am fi doar niște roboți

[Strofa 3: Cheloo & Bitză]
Dacă-i vorba de vicii, omu' cât trăiește-nvață
Uneori mă fac atât de praf, vezi, cazu' de față
N-am obsesii, am doar perversiuni
Fug de realitate zile-ntregi, plictisit de minciuni
Dă-te-n căcat, hai, dă-te-n fapt
Care-i viciu' tău, deliciu' tău social acceptat?
Pozați în creștini mai buni decât Sfântu' Petru
Sunteți ipocriți, mânca-mi-ați pula până rămâne de un metru
Mulți ar vrea să-ncerce, da' mor de frică
Nu-mi refuz nimic (Hai să răsucim una mică)
Senzația e unică, doza de risc e mică
Viciul meu implică doar plăcere și dependență psihică
Prietenii sunt construiți genetic
Să te rupă, să te corupă, dar tot ei te și educă
Crede-mă când spun, în viață tre' să fii corect
Comparându-te cu mine, chiar te crezi perfect
Trag în piept aeru' jegos de București
Finalizez, rulez un cui și te las să te gândești

[Refren: Bitză]
Schimb de vicii, nimic anormal
Caut încontinuu o ieșire din banal
Nu posed, la imaginație, porți
Fără vicii, am fi doar niște roboți
Schimb de vicii, nimic anormal
Caut încontinuu o ieșire din banal
Nu posed la imaginație porți
Fără vicii, am fi doar niște roboți