Valțul rozelor

Pe verdea margine de șanț
Creștea măceșul singuratic
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danț
Întâi pătrunse printre foi
Și le șopti cu voce lină
De dorul lui le spuse-apoi
Și suspină — cum se suspină...

Și suspină — cum se suspină...

Albeața lor de trandafiri
Zâmbind prin roua primăverei
La mângâierile-adierei
A tresărit cu dulci simțiri
Păreau naluci de carnaval
Cum se mișcau catifelate
Gătite toate-n rochi de bal
De vântul serii sărutate

De vântul serii sărutate

Scăldate-n razele de sus
Muiate în argintul lunei
S-au dat în brațele minciunei
Și rând pe rând în vânt s-au dus
Iar vântul tainic le șoptea
Luându-le pe fiecare
Ș-un valț nebun le învârtea
Un valț din ce în ce mai tare

Un valț din ce în ce mai tare