Sunet cu suflet

[Verse 1: Nwanda]
Alții dorm, dar eu stau treaz până târziu,
Şi-alerg cu pași mici pe bulevardul pustiu.
Rețeta-i clasică, încep cu ceea ce știu
Și-adaug suflet să sune de parc-ar fi viu.
Lovesc beat-u' cu vorbe, zici că bat cuie-n sicriu,
Și-mi îngrop demonii, pe măsură ce scriu.
Mă omori în primă fază, reînviu mai apoi
Vorbesc despre mine când vă critic pe voi.
Renasc pe măsură ce aștern rânduri pe foi,
Găsesc nestemate când scotocesc în noroi,
Perle alterate, diamante schițate pe foi
Ca să-mi plătesc avocat la judecata de-apoi
Că-s stigmatizat, împielițat ca un drac,
Pe piele-nsemnat, cu suflet cicatrizat,
De fapt se simte și-n muzică, versu' pare curat,
Imaculat, da-i murdar și pătat cu păcat.
Scriu neîncetat, zici c-am tras kile de cox,
În timp ce conștiința m-aleargâ.
Arunc cuțit cu lamă de oțel, mâner de inox
Dar cu toate astea pare de treabă.
Îmi zice: "Ai mintea bolnava și inima slabă
Ai cuvinte pe țeavă, scuipi tot timpu' otravă,
Creația ta-i gravă, dar cine crezi că te simte?
Ești un alt paradox greu de descris în cuvinte! "

[Verse 2: Carbon]
Pe lângă natura chimică, biologică, fizică
Si cea metafizică, mai am o natura: muzică!
Călător pe unde mă duce gandu' și pașii,
De la jazz clasic, progressive, funk, latino, brasil
Genuri diferite în care mă pierd,
Să fac muzica asta pe care prea puțini o înțeleg.
În discuri prafuite, caut sunetele potrivite,
Acu' le simte, doza transmite stări!
Vin din interior, două zeci de mii de leghe sub mari,
Stări de veghe, nivelul superior.
Prin universu' omului atât de sensibil
Unde aproape orice gând devine posibil.
Muzica ce iese din mine vine din ceruri,
I-am dezlegat misteru' când mama mi-a făcut transferu'.
Pun gânduri pe loop-uri, activez simțuri, nu trupuri,
Sunet cu suflet, să te bucuri!