Strigăt (De Constantin Oprișan)

[Poezie: Constantin Oprișan - Strigăt]
Dormiți cei din Sybaris! Grămezile de aur
V-asigură și somnul și pâinea îmbuibării
În trândăvia voastră, nu știți că sub tezaur
O cârtiță vă sapă prăpastia pierzării
V-ați pervertit ființa trăind cu artificii
Iar adevărul simplu îl vindeți pe palavre
Virtuțile înalte le-ați aruncat pe vicii
Și colcăiți în patimi ca viermii în cadavre
Prin somn zvârliți moneda, aproape e taraba;
Cu drojdia gândirii, pe teme răsuflate
Telalii cugetării dau marfa pe degeaba:
Orice, oricum, oricând, căci asta-i libertate
Vă dau, în loc de geniu, sofisma parazită
Pe clarități banale cartezian vă poartă
Vă fabrică din resturi licoarea otrăvită
Minciună din știință, narcotice din artă
Acoperiți cu grijă tot ce nu e plăcere
Minciunile comode sunt vălul diafan
Satana-i o legendă, iar spiritul părere
Și vă cârpiți cu zdrențe infernul subteran
Fugiți de adevăruri prin cotituri savante
Îmbrățișați minciuna fiindcă-mbracă fracul
Vă lustruiți păcatul cu laurii lui Dante
O, turmă sybarită, tu n-ai văzut pe Dracul
Din moarte-ndrept spre tine, mulțime sodomită
Apocaliptic strigăt pământul să-l inunde
De nu percepi misterul cu mintea-ți adormită
Săgeata vorbii mele în carne-ți va pătrunde
La rădăcina vieții sobolul se ascunde
Și seva cu otravă și bale i-o-nvenină
Iar noaptea sapă-n taina cotloanele afunde
Să prăbușească totul în groază și-n ruină
S-aveți armura gata când ceasul greu va bate
Dușmanului să-i prindeți intenția și jocul:
Vă va lovi în suflet cu vicii și păcate
Apoi vă va ucide cu fierul și cu focul
A început în spirit o cruntă încleștare
Armate nevăzute stau aspre față-n față
Curând va-ncepe lupta și-n voi, în fiecare
Și-o veți simți cumplită, în cugete și-n viață