Strada albastră

In linistea strazii albastre spalate sub dus, se-ntampla ghidusii nebune sub invelis uman
Unele bune altele-n cruci… io ma cruceam de durere cand deschideam ochii larg
Visez ca-s om, da-s limitat ca om. Oricat de mare m-as simti ma-ntorc ‘napoi in ou
Nu-mi iau avant fara o coarda si-n varf de munte-I frig si singuratec ca-ntr-un pantec strans sub un garou
Refuz sa cred in teoria Freudiana despre libidou. Dar..
Crescand am inceput s-orbesc. Dintotdeauna am stiut ca pot mai mult, da-n practica-s impiedicat sa iubesc
Asa cum vreau. In limitele mele stau si nu-mi permit luxul de a mai suferi
In schimb is vinovat pentru ca ma bag in suflet si ma mulez perfect
Accept cu drag ideea ca-s defect
In orizont pe strada albastra macazuri se schimba. Odata rulat, orice gand suicidal devine caterinca
Timpul se dilata la inca una mica si se crede a fi adevarat. Io m-am abstractizat
Lungesc momentul tineretii ca un batran sub tratament pastilat
Stilistic personal, des confundat c-as fi original

Modestia-I pentru sfinti…

Nu pot muri pentru umanitate c-as muri degeaba
Nu pot salva ce nu pot sa ating si de-as atinge ar fi degeaba

Totusi vocea-mi striga sa ma ridic
Lumea-mi zice nebun sau smintit
Si alta voce-mi spune sa uit
Si cum nu le pot face pe ambele, imi iau o scara si-un lift
Imi iau viteza-n ani lumina din urbe in urbe
Pe drumuri frante, leganandu-ma in curbe
Io sunt lumina pala ce patrunde dincolo de intunericul din suflet
Vreau sa propag confortul dragostei pe toate frecventele si unde
Unde ma pierd, ma regasesc plecand, iar daca nu, imi creez spatiul vibrand
Si orice-ar fi nu mai cobor, mai bine mor asteptand
Priveste-mi rosul din ochi, ca-l ai si tu. Cand n-ai ce hrani, iti hranesti monstrul
Totu-I tinut sub cronometru astral si ne separa o fereastra de cer
Da sub ea, strada-I albastra. Si intre ele pasarea maiastra
Iar intre noi is caractere sculptate, de la om la om si de la pom la pom
Si vantul bate, si ploaia cade. Si-n timp le modeleaza usor
Schimbati fiind cu totii totodata, mergem daca nu ne legam
Sau ne-nvartim in cercuri vicioase, sau pur si simplu stam
Acelasi lucru se petrece si in univers, numa ca universu nu stinge chistocu
E ocupat sa nu mai bage lumea-n seama ca-I rea, si ce ne-ar da ar fi potopul
Da totodata linistea cuprinde zarile, tulburate-ar trebui sa fie numai marile, sa cada-n desert
Sa creasca ceva frumos din nimic, deci sa ajunga dincolo de Mozambic
Si revenind la ce-I real si mai ales posibil. Omul actioneaza natural bazat pe sensibil
Si daca-si pune simturile-n act sa iasa din juguri, ar intelege din adancuri
Lasati-ne singuri