Statu’ e târfa cu care ești obligat să te-nsori

[Strofa 1]
Împrumutați-vă la bănci, o să muriți în stradă
Deposedați de mândrie și bolnavi în stare gravă
Vorbesc serios, așa să mă aflu în treabă
Creditele-s numere-n servere, adică labă
Construim averi pe minciuni electronice
Primim ordine și sfaturi de la personaje comice
E un cerc închis, un vis menit să ne dispere
Când banii vorbesc, adevarul e redus la tăcere
Suntem dresați cu lapte și miere cu gust de fiere
Factorul uman dispare când ai de luat numere
Vreau să spun exact ce vreau să spun, nu ce se cere
N-am suflet de slugă slută cu ambiții mizere
N-ai vrea să ai coșmarele mele, respir, deci plătesc
Văd lumea altfel decât voi, ca pe un fals grotesc
E scris pe ziduri cu sânge de fraier, care au crezut
Și au decăzut fără șansă unui nou început

[Refren]
Statu' e târfa cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea după ce mori
Poți să urăști o lume-ntreagă, până la nori
Dacă te iubești pe tine, și refuzi să zbori
Statu' e târfa cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea după ce mori
Poți să urăști o lume-ntreagă, până la nori
Dacă te iubești pe tine, și refuzi să zbori

[Strofa 2]
Vorbiți în șoaptă cu juma' de gură, strângeți din dinți
Tre' să fim grași, inculți, ascultători și cuminți
Inhalăm praf și jeg între betoane fierbinți
Copiii copilăresc pe Facebook fără părinți
Lua-ți-o ușor, nu vă grăbiți să mă puneți la zid
Poa' să vă cadă-n cap guverne, nu se schimbă nimic
Și parcă hoții s-au unit într-un singur partid
Asta nu-i globalizare, fraiere, e genocid
Plecați afară la cules, aici e un pustiu cinstit
Și nu va fi mai bine, România nu produce nimic
Nu mai aveam armată, industrie, ne-am lins de resurse
Avem imunitate, am greșit, ne cerem scuze
Luați aminte, statul e un fals părinte, reptilă cu sânge fierbinte
Cu Dumnezeu înainte la futut copii și jefuit morminte
Nu mă inspir din cărțile sfinte
Și nu vă fac zece albume cu șapte cuvinte

[Refren]
Statu' e târfa cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea după ce mori
Poți să urăști o lume-ntreagă, până la nori
Dacă te iubești pe tine, și refuzi să zbori
Statu' e târfa cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea după ce mori
Poți să urăști o lume-ntreagă, până la nori
Dacă te iubești pe tine, și refuzi să zbori