Spertanța

Mă scurg în scurgerea ta de catifea
Căci sunt o apă ce n-are nicio lampă
D-aia de mineri când avea
Cea mai mare mare mare nevoie de ea!?
Ăla e trecut
Am licurici acum
Un roi de el
Drag de el
ÎL iau cu mine oriunde mă duc
Roi ce zboară și luminează
Oriunde umbl'...

Sunt apa de curge prin canioane d-alea
De își face drum în ele, știi, le dă ea forma
După cum i se scoală H2O-ul ei
Căci eu iubesc și hiene și lei

Mă depărtez ca cerul de zmei
De ce ia bucăți din mine doar ca să le ia
Ci nu ca să le dea sens, să le facă zâmbească
Bucățile din mine să zâmbească...

Mă depărtez ca cerul de zmei
De ce mă pune ca pe voi în aceeași lumină
Eu așteptam în bezne nu să fiu sub aceleași reflectoare ca toți

Nu sunt ca toți...

Io nu-s ca toate cele ce-s de soare mângâiate
Și Soarele mă mângâie numai pe mine, frate
Eu știu, eu știu asta, voi sunteți clueless
Nu știam că-s din Univers când mă simțeam useless

Nu știam că-s parte, nu știam că ești totul
Trăiam zile banale, nu știam că vine tortul
Nu știam că botul meu
Va simți și miros fresh

Știu că nu dau greș

Sper că nu greșesc unde știu mai clar ca niciodată
Ce vreau să fac și cum să încerc să sculptez soarta
AM I WRONG? AM I WRONG?
Fugeam de traume, call that sport

Mă luptam apoi cu ele, înc-un sport
Mă-ncununa eșecul, fugeam și d-ăla
Sau îl mai luam câteodată în brațe
DAR DAC-EȘEC NU-I-N A MEA VIAȚĂ?

Fugeam, mă luptam cu ce nu-mi voiam pe corp
Tats antice, proaste, uite înc-un sport
Și să-mi urlu dorința și voința-nspre tot
Încă un sport, dar și formă de artă!

Ți-o fi ție mică-n ochi
Dar mie mi-e cât planeta toată
Și poate... și poate
Fie-va comuniunea cea mai visată vreodată!

SPERANȚĂ
SPERANȚĂ
MOARE ULTIMA
DAR PÂNĂ ATUNCI VIE E VIAȚA!