Mi-accept destinul ca Zabuza..
Și-ngenunchez învingător
Când știu că am fost călăuza
Care ți-e scuza?
Pe unde ești? Cu cin' ți-o arzi?
Tot timpu' am căutat soluții
E timpul să renunț la ași
E timpul sa renunț la falși
Că-mi tot mănâncă pășii
Lumea tot întreabă:
"Hodi, nu mai scoți, te lași?"
Coaie, am zis de multe ori
Ce rost mai are să pictez
Când viața n-oferă culori
Da-n schimb oferă nori
Să nu vorbim nici de valori
E țara-n care-i plin de scriitori
Și unii se dau chiar superiori
Inferiori în ochii mei
Dăm un respect la muncitori
Că nu în toate grădinile o sa găsești flori
Și-o sa rămân în întuneric
Cu un scop sincer
Că stelele nu se observă
Când e lumină pe cer
Deci, o să tac din gură, man
Și-mi văd de treaba mea și trag
Și am sa trec peste ce zic
La fel cum trec peste orice prag
Sătul de liniște, tot tac
Sătul de lupte, tot atac
Nu duc lipsă de fețe noi
Că am destule măști in sac
Și-asta înseamna c-o sa atrag
Atâția proști ce cred că-i plac
Nu sunt un om prea calculat
Cu toate că sunt adunat
Mă simt coșmar
Chiar dacă-mi spui că mă visezi
Și dacă vrei un loc în suflet
Trebe să mă operezi
Recomand să mergi pe vârfuri
Că nu ai vrea să eliberezi
Ceva ce nu ai fi în stare
Mai târziu să controlezi
Am trecut de la caiet
Să scriu text pe papirus
Gata cu lumea asta
În lumea mea sunt lord ca Beerus
Infectat de-un virus
Lupt singur in ciuda perechii
I-as mânca pe toți
Că tot am pofta lu' Kaneki
Dacă vrei să fie bine, bine
Iar dacă nu, să-mi fie mie
Sunt destul de încărcat
Dar nu cu energie
Oricât de mort e peisaju'
Rămâne culoarea vie
Dacă vii cu alb la noapte
Când lumină n-o sa fie