Singur în celulă

[Strofa 1]
Aici pământul s-a scurtat de-o șchioapă
Și timpul, scos din lume, e pustiu;
Eu sunt acel ce s-a trezit în groapă
Și nu-și aduce-aminte c-a fost viu
Pe fresca plăsmuirilor de-o viață
Un braț nemilostiv a tras cândva
Nici chipuri, nici culori nu trec prin față
Doar albul aiurit și mortuar

[Refren]
Și parc-ating augusta veșnicie
Zăcând adânc în golul absolut
O zi se scurge, lungă cât o mie
Dar câte mii se scurg într-un minut?

[Strofa 2]
Sărmane suflet meșter pe ruine
Ce-a mai rămas din tot ce-ai făurit
Nu prețuiesc nici cât un mărăcine
Și-atât sunt viu, cât știu că n-am murit
Nădejdea însăși suptă de-ndoială
O tot ascult și iarăși o desfac
E ca o jerba artificiala
Cu verdele uscat și dat cu lac

[Refren]
Și parc-ating augusta veșnicie
Zăcând adânc în golul absolut
O zi se scurge, lungă cât o mie
Dar câte mii se scurg într-un minut?