Scrisoare pentru domnu’ președinte

[Verse 1: Dragonu]
E-o scrisoare pentru domnu preşedinte, ţineţi minte că inima simte printre cuvinte şi pilde
Sunt mii de români ce trăiesc în colibe şi libertatea e să fii pretutindeni
Consider un lider de stat care vinde păduri, întreprinderi şi cât cuprinde o-ntinde, Vin
Pregătiţi să prezinte populaţiei cuvinte stupide
Acela e-un preş, nu preşedinte
Ghidat de evrei şi vite cosmopolite
E prea scump biletul la CFR
Ion Iliescu e spion KGB
Serviciul secret URSS
In senat şi parlament - băieţii din PCR
Se joacă de-a politica şi legile sunt încălcate, taxe şi impozite
Elena Băsescu ne-aduce legale
Se taie din pensii şi bani de mâncare
Românii n-au bani de-un concediu la mare
Cam paradoxal marinare, ye...
V-am spus ce-am in cap
Domnu' preşedinte, stiti ce, v-am pupat! praaaaaaaa!
Din ţară n-am plecat şi Illuminati încă nu m-au împuşcat. Cam aşa man...

[Verse 2: Stres]
O ţară creştină, suspină, se-nchină
Cerşind doar lumină deplină, divină
Dar cărma se-nclină îngropând în surdină
Multe secrete gen capela sixtină
Si multe invenţii ca gripa porcină
Sau o gripă pentru fiecare animal din grădină
Acum te-ntreb, pentru asta cine-i de vină?
Si cum se poate ca un şef de stat să le sunţină?
Dai aviz de mediu la Roşia Montană
Vinzi flota, dai tot, dar bagă de seamă
Că noi trăim o dramă, dai tot de pomană
Ne laşi fără hrană, băi damingeană
Citeşte-mi scrisoarea, oroarea, teroarea
Dar unde ţi-e onoarea, acuzi un rege cu trădarea...
Nu cunosc sudoarea, ascultă-mi urarea
Sper s-ajungi să dormi cu peştii dacă tot îţi place marea!

[Verse 3: Flou Rege]
Scrisoare pentru preşedinte
De ce ne minţi, de ce n-ai minte
De ce pretinzi că ne reprezinţi
Când tot ce simţi e să ţii cărma cu forţa
Să fii bogat ca Sforza, Medici, Borgia
Medici din ţară n-au cu ce să ne salveze
Profesorii se plictisesc în şcoală, elevii nu vor să lucreze
Si când uităm datoria de la măturatu-n stradă sau când vrei s-o conduci
România e-n paragină, imagini triste
Cetăţi dadice în ruină, castele renascentiste
Istoria şi conştiinţa colectivă
Se uită, ţara doarme fără nicio perspectivă
Şi uite, cum fără autostrăzi e trist, nu?
Comunicăm greoi, cum să ne ridicăm turismul?
Atât de mult dezgust ca să-mi termin scrisoarea
Te acuz pentru neamul român care şi-a dat suflarea...