Sateliți

[Verse 1: Vlad Dobrescu]
Pentru eşecuri, mulţumesc
Dac-aveam numai succes
Ar fi trebuit să ghicesc
Care-s de fapt pe interes
Că dacă mimezi respectul
Cât sari din cerc ca la circ doar pentru
Ca s-aterizezi în centru
Boala mea pe tine-i incurabilă
Nu putem să coabităm
E momentul să separ sclavii de oameni care-s pe treaba lor
Că-s o grămadă de amatori
Care-s frustraţi că nu pot genera valori
Deci, fii pregătit, tre' să ştii din start
C-o să vrea să tragă pe tine o dată ce te-ai ridicat
Ca să-ţi fure din lumină, sper că lumea s-a ginit
Că şi luna străluceşte, dar e doar un satelit
Şi-am ieşit

[Verse 2: Aforic]
Unu, dacă vrei să ai felie
Trebuie să munceşti ca să pui în farfurie
Doi, dacă vrei s-o arzi ca noi
Trebuie să dai timpul înapoi
Trei, uite care-i treaba
Mie mi s-a zis că unii dintre voi staţi degeaba
Păi e frumos? când totul e pe dos ca Kriss Kross
Continui să ţi-o arzi dubios

[Verse 3: raku]
Vor să fie peste noapte ce nu sunt
Imitând când n-au imaginaţie
Să dea bine lângă tine apărând
Pentru credibilitate
Nu-i bai că te muţi
Prin brigăzi că nu-ţi
Reproşează nimeni, ştim c-o faci de foame
Şi că te-ajuţi de oameni de care apoi fugi, uiţi
Prăjit, vezi ce mănânci p-acolo-n castroane
N-am schimbat nici-un clan
Ştiu fiecare şut luat, drac
Fiind, înapoi dau fiecare şfanţ
Îmi văd de treabă cu acelaşi squad
Dau fără clauze hoaţe când pot lua singur lanţ

[Verse 4: Nwanda]
Îl cunosc de mic copil, mergeam la aceeaşi şcoală
Vecin cu bunicii lui, stăteam pe aceeaşi scară
De-atunci voia să scrie odiseea spaţială
Dar lua de la colegi ba un stilou, ba o coală
Nişte bani de buzunar, un biscuite, o ţigară
Se-nvoia pe caz de boală
Ca să stea mai mult afară
Atârna pe la profesori, îi ruga să treacă clasa
Ca să nu afle ta-su şi să-i dea omor acasă
Mai târziu râdea de mine că sunt sclav, că sunt robot
Că muncesc până nu mai pot, iar el e liber
Azi când ne-ntâlnim, îmi cere mai mereu un leu
Şi dintr-o stea de cartier, acum e satelitul meu

[Verse 5: Flou Rege]
Sateliţilor, orbitaţi mereu în jur
Eu sunt Soarele, voi la periheliul lui Mercur
Sau problema lui Saturn, inelele de pe pumn
Dau cu ele de pământ să vedem care-i mai bun
Şi în timp ce-naintez către prima cauză
Ai să realizezi de fapt că n-o să mă cunoşti vreodată
Am un ochi deschis în arta autentic arhetipal
Cu rangul de amiral, material, spiritual
Flou Rege, postulat, unicat, încântat
Să vă prind, să vă sparg, să-ţi arăt cum o fac
Sunt frate cu Vlad, cu Newton şi cu Descartes
Dau din partea grea a spectrului de muzică rap

[Verse 6: Pietonu]
Toţi caută drumul cel mai scurt
Să nu fie abrupt
Până la câştigul obţinut
Cultivi lumină fiindcă tu nu ceri mai mult
Când o ai, recunoscut
Când n-o ai, un necunoscut
Cunoscut acum de sateliţi, tu explică-le
Că nu-s bineveniţi şi n-o s-o-mparţi ca pe stickere
Că deja-s mulţi, ce nu trag să facă faţă
Decât dacă eşti în faţă să laşi să picure
Cât pot să se bage-n seamă
Íia care când n-ai avut ce s-oferi, nu au vrut să te bage-n seamă
Bagă de seamă că atunci când emani
Lumină puternică se vede foamea pe maidan