Săracă, muncuța me’

Săracă, muncuța me’
Oare cui a rămâne’?
Ceia ce m-o ocărât
Or sări la împărțît

Tăți or umbla după cheie
Să descuie șî să ieie
După ce s-or împărțî
Șohan nu m-or pomeni

Până-i omu-n sănătate
Mult să trude șî să zbate
Șî nimică nu-l opre’
Numa’ Dumnezeu, când vre’

Că-i trimite câte-o boală
Și la toate-i pune poară
Când nu poate fa’ nimică
Vede p-a cui mânuri pică

Când îi omu’ la slăbie
Mulți să-l cate nu să-mbie
Când trece pîn chin și-amar
Ce-o crescut vede mai rar
Vin numa’ să ceară drept
Nu, să-i strângă lângă piept