Rînduri pentru păsările călătoare

[Versuri „Rînduri pentru păsările călătoare”]

Frunză galbenă, uscată
Frunză ce-ai fost verde-odată
Șterge-ți ochii de rugină
C-a intrat toamna-n grădină
Și-a intrat ca o stăpână
Cu vântul și ploaia-n mână!...

Primul stol de rândunele
Au pornit spre Dardanele...
Berzele desperecheate
'S-mpreună-n zbor și ele
Să pornească pe-nserate
Iar triunghiul de cocori
Se-ntregește tot în zbor
Să pornească mâine-n zori
Spre Bosfor!
Sper Bosfor...

Frunză galbenă, uscată -
Frunză ce-ai fost verde-odată...
De-a lungul șoselelor
Pe tot lungul apelor
Și din creasta munților
Până-n fundul văilor...
În vârful copacilor
Au rămas doar ciorile
Să păzească morile -
Morile ce macină
După vechea datină
Zodia-nceputului
Și rodul pământului
Cu belșugul anilor
Zilelor și clipelor
Pentru cei flămânzi de soare
Și de semne de-ntrebare

Frunză galbenă, uscată
Frunză ce-ai fost verde-odată
Azi grădina Domnului
Nu mai este-a nimănui...
Au zburat din ea mai toate
Vietățile-aripate
Și-au rămas doar ciorile -
Ciorile! - surorile
Vânturilor, ploilor
Grijilor, nevoilor
Și întunericimilor

Au rămas să vămuiască
Cu pecetia domnească
După socotința lor
Soarta zburătoarelor
Și să-nchidă-ntre zăbrele
Împletite din nuiele
Călătoarele rebele
Ce-au pornit cu toate-n zbor
Fără știrea ciorilor
Spre Bosfor
Și Dardanele!

Spre Bosfor
Și Dardanele!

Spre Bosfor
Și Dardanele!