Război în doi

[Strofa 1: Bitză]
Ești gândul meu bun, când mă ascund în fum
Și spun că, poate, o să am cu tine, un final de drum
Și spun că, dacă ar pica totul
Dac-aș fi cu tine, aș ști c-am luat tot potul
Eșți haina, care mă îmbracă
În momentu-n care, toți mă lasă baltă
M-acoperi, mă-nțelegi, mă strângi, mă-ncălzești
Mă faci să cred că-n doi, e mult mai greu să pierzi
Ești cea care, totdeauna, îmi răspunde
Când cer întăriri, cea care nu se-ascunde
Cea care poate face soare, atunci când plouă
Cea care poate să mă ducă, într-o eră nouă
Eșți bandajul pe care-l pun pe rană
Când sângerez, la pământ, lipsit de orice vlagă
Mă faci să mă ridic, și să mă scutur de țărână
Să strâng, din nou, din dinți, gata de-o nouă luptă

[Refren: Bitză]
Poate greșesc, poate nu ești tu
Poate m-amăgesc, sau poate nu
Chiar dacă sunt furtuni, ninsori, soare și ploi
În orice război, e mai ușor în doi
Poate greșesc, poate nu ești tu
Poate m-amăgesc, sau poate nu
Chiar dacă sunt furtuni, ninsori, soare și ploi
În orice război, e mai ușor în doi

[Strofa 2: Bitză]
Ești camaradul meu, când eu atârn de-un fir de ață
În acest război, numit viață
Când înaintez, cu greu, cu vântu-n față
M-ajuți, fără să pui prea multe, în balanță
Eșți glasul ce-l aud, când totu-n jur a tăcut
Când totu-n jur a trecut
Când linile s-au tras, și s-au mai dat alte verdicte
Alte sentințe, alte dorințe
Călcând același monoton stas
Tu ești locu-n care-ntotdeauna m-am întors
Tu mă aduci la normal, când sunt întors pe dos
Și poate n-o arăt, dar mi-ar fi mult mai greu
Dac-aș rămâne fără tine, doar un simplu eu
Eșți zâmbetul meu, dintr-o noapte neagră
Când, după un apus, lumina-i dusă toată
Reușești să faci totul, fără trucuri
Chiar dacă sunt tot eu, cel care-ți dă puține lucruri

[Refren: Bitză]
Poate greșesc, poate nu ești tu
Poate m-amăgesc, sau poate nu
Chiar dacă sunt furtuni, ninsori, soare și ploi
În orice război, e mai ușor în doi
Poate greșesc, poate nu ești tu
Poate m-amăgesc, sau poate nu
Chiar dacă sunt furtuni, ninsori, soare și ploi
În orice război, e mai ușor în doi

[Strofa 3: Butch]
Praf pe drum, când mă scutur, îmi spun: "Nu e nimeni să m-adune"
Când sunt beat praf, nu e nimeni să mă-ndrume
Orice război, e mai ușor în doi
Nu-mi spune că: sentimentele au ruginit în noi
Armurile au căzut, și-acum ochii mari și goi
Varsă ploi, sentimente pătate de noroi
Se torn apoi, amintiri transformate-n strigoi
Scrisori aruncate la gunoi, voi strânge-n pumni ura
Îmi va urla gura, va tremură mâna, ăsta-i războiul meu cu lumea
Iar tu vei fi doar una, întotdeauna
Când vor pica din cer, și Soarele și Luna

[Refren: Bitză]
Poate greșesc, poate nu ești tu
Poate m-amăgesc, sau poate nu
Chiar dacă sunt furtuni, ninsori, soare și ploi
În orice război, e mai ușor în doi
Poate greșesc, poate nu ești tu
Poate m-amăgesc, sau poate nu
Chiar dacă sunt furtuni, ninsori, soare și ploi
În orice război, e mai ușor în doi