Poetul nu cerșește

Strofa 1:
Sa te dai poet si sa ceri bani pe poezie
E cea mai dura forma de ipocrizie
E o blasfemie, poetul nu scrie
Poetul rupe din el ca sa-ti ofere tie
Poetul nu e palpabil, e doar o energie
Ca si-n propriul trup se simte in chirie
N-are etnie, are o-ntreaga galaxie
Unde-si gaseste linistea oarba intr-o surdo-muta galagie
Ce ironie, cand comedia se transforma-n tragedie
Si desi e, bogat spiritual, moare-n saracie
Ce magie, ca desi n-o sa mai fie
Moartea nu-l impiedica sa fie prezent pe vecie
Ce parodie, ca moartea e vie
Si prinde viata cand ajungem in sicrie
Viata te omoara, deci moartea te invie
Viata e un somn adanc, moartea o insomnie

Refren: X2
Alta creatie, acelasi proces
Intra prin efractie in mintea ta, bine-nteles
Ajuns la destinatie, poetul nu cerseste
Chiar daca fara bani si inspiratia il paraseste

Strofa 2:
Nu-i e sortit sa fie fericit desi nu crede in soarta
Doar ideea de-a fi fericit il face fericit
Cautand mereu o poarta prin care sa se scoata
Se simte implinit pentru c-a iubit
Si-a indeplinit ce-a simtit ca-i este menit sa faca
Implinirea nu-i un ocean de iubire ci o mare moarta
Nu s-a tinut dupa gloata, tata n-a vrut sa fie
Si constata ca si-ar fi dorit familie
Imbatranit, se simte rascolit
Caci viata-i o roata si parca
Nu simte nimic, caci odata, si-a investit
Toate sentimentele intr-o singura fata
Si iata, ca nici la sfarsit, viata nu-i poate fi cumparata
Arta face toti banii dar banii nu fac arta
Asteapta, sa-i gasiti cusur si pata…
…Nicidecum rasplata…

Refren: X2
Alta creatie, acelasi proces
Intra prin efractie in mintea ta, bine-nteles
Ajuns la destinatie, poetul nu cerseste
Chiar daca fara bani si inspiratia il paraseste