Poetic și murdar

[Strofa 1]
(Poetic şi murdar) Poetic şi murdar
Fără tactici complicate, fără şcoală de PR
Răsucesc chiştoace la ultimul fum
Ating cu palma pământul, el mă va primi oricum
Nu poţi părăsi răscrucea, tre' s-alegi un drum
Dar iar şi iar te-nvârte viaţa ca pe un nebun
Tu nu eşti nici măcar fum şi scrum
Eşti un nume absolut necunoscut de pe un album
Poetic şi murdar
Noi nu facem complimente, noi doar observăm calităţi certe
Sceptici ca un bici de ţăran la minuni
Nu pentru că atei, da' pentru că minciuni
Doar cartea închisă îşi păstrează harul
Cartea deschisă des doar oferă darul de acces
La cunoştinţe reci. Auzi?
Noi nu muream de foame - noi sărbătoream în beci!
Poetic şi murdar
Cum au dispărut casetele şi tu ai să dispari
Când a dispărut vinylul tu nici nu erai în plan să apari
Aşa că dacă-i vorba de scandal - sari!
Dar nu sări din prostie, ori din gelozie
Ori din ce-o fi mama lui să fie
Tu sari pentru principii tari
Nu te-nţeleg copiii?
Las' c-o s' te-nţeleagă atunci când o să crească mari
Poetici şi murdari
Ei sunt copiii tăi şi clar îţi par atât de bizari
Şi tu nu înţelegi ce ei spun
I-ai educa altfel, dac-ai şti de pe acum
Poetic şi murdar
E procesul vieţii care-ţi dă moartea-n dar
Dar poţi fi sigur - te naşti şi mori singur
Da? Da

[Refren]
Poeţii murdari dispar. Da? Da
Profeţii cu har dispar. Da? Da
Tu, frate, mai toarn-un pahar. Da, da
Poeţii murdari dispar. Da. Da

[Strofa 2]
Poeţii curaţi rămân vii şi scriu în zadar
Poezii ce sunt concepute doar pentru tipar
Compară acum în minte, auzi? Compară acum în minte
Greutatea cărţii cu a unui ziar
Murdăria-i bogăţie, trebuie să fii murdar
Ca să treci de sine, sinele tău e îmbrăcat în alb
E îmbrăcat în alb nu pentru că-i curat
Ci pentru că nu-i colorat încă
Murdăria e culoare
E preţul de pod
E calea spre zare
E miezul din sămânţa ce dă naştere la iarba ce răsare
Sub soarele sub care totul naşte şi totul moare
Aşadar, dispar şi poeţii murdari...

[Refren]
Poeţii murdari dispar. Da? Da
Profeţii cu har dispar. Da? Da
Tu, frate, mai toarn-un pahar. Da, da
Poeţii murdari dispar. Da. Da

[Strofa 3]
Lume, lume... Tu nu-mi eşti soră!
Ştiu prea mulţi taţi, atâţia taţi ce ţi-au dat fii
Tu te-ai căsătorit cu toţi furându-i dintre cei vii
Deci, eşti cea mai proastă noră!
Îndrăgostită eşti de piesele minore
Nu pentru că le înţelegi ci pentru că tu eşti minoră
Atâtea mii de ani şi-aceleaşi scoruri
Nu-ţi pasă de învingători, tu trebuie să-ţi păstrezi noroiul
Dar eu îţi mulţumesc oricum pentru că le dai voie
Şi-i murdăreşti numai pe cei ce sincer au nevoie
Ironic e că printre ei au fost prea mulţi îndrăgostiţi de tine
Da? Da

[Refren]
Poeţii murdari dispar. Da? Da
Profeţii cu har dispar. Da? Da
Tu, frate, mai toarn-un pahar. Da, da
Poeţii murdari dispar. Da. Da