Pielea mea

[Refren: Nea Fane]
Doamne, ce-am mai scump pe lume
E ce-mbracă pielea mea
Și ce dacă sunt mai negru?
Am caracter de catifea
Doamne, ce-am mai scump pe lume
E ce-mbracă pielea mea
Oaia neagră stă la masă
Dacă ești la fel ca ea

[Strofa 1: F.Charm]
Mi-a cântat un lăutar într-o seară, pe la masă
Și-am plâns pe umărul lui, cu lacrimi de tămâioasă
Că-mi zicea vorbe de aur, desprinse dintr-un tezaur:
„Fii tu, tată, oaia neagră, da’ sângele de taur!”
Mayday! Am sânge cu foc, ca-n Pompei
Culoare de corb între lei
Dau floare de tei din condei — nu-s ca ei!
Când adie orice vânt
Pică frunza la pământ
Odată căzută jos
Nu mai urcă unde-a fost...
Unde sunt haiducii mei?
Unde sunt acei
Ce-aveau puștile-încărcate
Și săbii la ei?
Unde-mi sunt oile negre?
Că toți sunt „la fel” —
Pleacă de la stână toate
Dar vor în castel

[Refren: Nea Fane]
Doamne, ce-am mai scump pe lume
E ce-mbracă pielea mea
Și ce dacă sunt mai negru?
Am caracter de catifea
Doamne, ce-am mai scump pe lume
E ce-mbracă pielea mea
Oaia neagră stă la masă
Dacă ești la fel ca ea

[Strofa 2: F.Charm]
Cât ești tânăr și ai ani
Dai sănătatea pe bani
Și vrei avere s-aduni
Dar tot cu-o gură mănânci...
Degeaba dai bani pe veșminte
Când societatea te minte!
Că-n ultima zi când vine
Nu te-ntreabă ce-ai pe tine
Ale, ale, ale, nu mă tăia, ciobane
Că spun adevărul crud — de mă-aude și cel surd
Ale, ale, ale, nu mă vinde, ciobane
Că oaia neagră-i rară — sunt doar câteva prin țară
Huuu! Mă hulește lumea
De sâmbăta până lunea
Că nu sunt ca toți, și vor
Să fiu oaie-n pielea lor
În vale se-aude-un izvor —
E cântecul bunicilor
M-aleargă c-ătane când Dumnezeu doarme
Da’ când se trezește — pe toți îi palme!

[Refren: Nea Fane]
Doamne, ce-am mai scump pe lume
E ce-mbracă pielea mea
Și ce dacă sunt mai negru?
Am caracter de catifea
Doamne, ce-am mai scump pe lume
E ce-mbracă pielea mea
Oaia neagră stă la masă
Dacă ești la fel ca ea