Omul invizibil

Strofa 1:
E un mit
Ce continua povestea dupa sfarsit
Fizic, nu mai exist, dar sunt fericit
Ca nu exista sfarsit
Si nu mi-am vandut sufletul, ti l-am oferit gratuit
Si-am primit sufletul tau in schimb
Imi amintesc zambind
M-am imbatat si-am plecat grabit
Constient c-am gresit
M-am intors, dar nu m-ai primit
Eram mahnit, incercam sa-mi caut scut
Si ma gandeam, ca preferam sa nu ma fi nascut
In acele clipe, aveam o bere la cutie si-o tigara neaprinsa
N-aveam foc, dar l-am primit in piept, am cazut intr-un minut
Viata mea de-un fir de ata statea prinsa
Zaceam, in plina strada, sa strig nu puteam
Parca totusi nu-mi doream sa mor asa
Si nu-mi doream sa te simti vinovata pentru moartea mea
Deodata, o lumina ma trage spre ea, ma cheama
Ajuns la capatul tunelului imi vorbeste, ce panorama…
Imi zice c-am ajuns prea devreme si ca sunt incomplet
Ca jumatate din mine e pe Pamant si ca tre’ sa plec
Sa mai astept, chiar daca doare, dupa care
Acel inger de lumina ma mangaie si dispare
Dispar si eu in neant, cobor si ard
Ma apropii de iAd, caci am pacatuit
Demonii m-au recunoscut si m-au chinuit, m-au schingiuit
Intr-un final m-au izgonit, caci ai simtit ca trecusem pragul
Iar lacrimile tale amare erau pe cale sa inunde Iadul
Am fost blestemat, sa ma-ntorc pe Pamant
Dar sa nu fiu observat plangand...
Te vad plangand, e incredibil
Sunt invizibil si ma cuprinde dementa
Ca desi suntem unul si-acelasi, tu nu-mi simti prezenta
Am vrut sa te imbratisez si am trecut prin tine
Erai in cimitir c-o sticla de vin, voiai sa bei cu mine

Strofa 2:
Eram doar noi, sticla de vin, crucea mea si luna
De-acum incolo tu esti legatura mea cu lumea
Sunt tot ce-as fi putut sa-ti ofer, adica sufletu’
Esti legatura mea cu lumea, dar lumea mea esti tu
Te privesc, tu privesti in gol, fiindca sunt gol, desi n-am orgasm
Mi-as dori sa vezi ca inca zambesc si am acelasi sarcasm
Vorbesti singura despre noi doi, ce pleonasm
Noi, logic, suntem doi, dar numai unul, ce basm…
Ai fi vrut sa ne reprosezi multe
As fi vrut sa-ti zic “Du-te!”
Izvorul nesecat din ochisori nu te-ajuta sa-mi vezi fata
Dar iti promit ca tevoi veghea pan’ la sfarsit, traieste-ti viata!
Destinul nostru e menit sa fie implinit
Si nu ma plange ca nu merit
De ce bei? Mie-mi spuneai sa nu mai beau, lasa sticla
Aseaz-o pe mormant, pleaca si invinge-ti frica
M-ai simtit, eram convins ca m-ai auzit dar n-ai plecat
Te tavaleai de disperare si durere ti-ai spart sticla-n cap
De ce-mi faci asta? Chiar imi ajunge
Parca sunt coasta lu’ Iisus, iar tu sulita care o-mpunge
Ma unge, privirea ta dar iti curge
Sangele si simt ca mi se scurge propriul sange
Si nu neg, mi-as dori sa redevin intreg, asta inseamna
Sa astept pana lumina te cheama
Omul invizibil sa fie complet, insa nu sunt o roca
Fiecare pentru celalalt e lumina reciproca
Magnific, peisaj apocaliptic, prind tupeu
Cand iti sectionezi venele cu fundul sticlei pe mormantul meu
Viata se scurge din tine si-n noi se strecoara
Trupul tau e o cusca ce ne separa
Lasa-l pe pamantul care ma acopera, si hai
Suntem iar unul si acelasi propriul nostru Rai...