Oameni suntem

[ Faust ] :

Mă duc cu gândul la oameni, la viața mea, prieteni, familie, la suflet
E-un paradox până-nveți să-nțelegi
Ești binecuvântat chiar și când suferi
Am lăsat pe lângă urechile mele și vorbe și vântu' să sufle...
Să-nțeleg că-s doar eu cel ce poa' să zidească
Și de vrea totu' să surpe
Nu vreau să te superi, aș vrea când mă-ntrebi să n-o faci din reflex
Și de vrei să știi ce fac și cum sunt
Să pot să iți spun liniștit dar și sincer că "super"
Dar nu pot să mint sau refuz, că suntem toți ceea ce suntеm
Cu rele, cu bune, m-auzi... creez dup-o lacrimă-un zâmbеt
Și cine m-aude, m-aude și cine mă simte, mă simte
Un zâmbet se-obține ușor
De-nțelegi că ce-i frumos stă-n lucruri mai simple
Și de fel ne-am spune mai multe, multe nu se fac auzite
E prea des în firea omului să tacă, să țină-n el și să ezite
Și filtrăm iubirea prin site toți mereu când cădem în vicii
Ispite și uităm de noi
Și de darul primit
Și doar atunci când mai pică unu', un timp luăm aminte ușor...
Oameni suntem...
În rest suntem nemuritori
Dă Doamne putere pentru frați să lupte
Și să facă bine pentru toți ai lor

[ NU' ] :

Mai ține-mă viață departe de toxicitatea ce mă degenerează
Mă scapi printre degete
Viață, te scap printre degete
Cine să regrete secete, după ce seceră suflete, se cere
Seriozitate la punctu' de lucru, pun punctu' pe unde-mi duc velele
Mă ține departe de fals succes...
Irelevant cine urmărește succesul
Oamenii sunt simple pagube
Fără să știe ce-nseamnă eșecul și stresul, vânează progresul
Mi-e gândul la suflet
Cât suportă îs binecuvântat să-l tratez cu sunet
Mai lasă-mă viață să-mi revin, că devin vizibil cu urme
Unde-s oamenii? N-am timp să rumeg
Adevăr distorsionat, dau totul pe față, se simte puternic conceptul
Devine enervant
Un fraier și-o încearcă pe față să producă de pe produsul meu pagube
Mă știe o țară întreagă, cumetre nu poți să mă furi cu metafore
Pun mâna pe ce-mi aparține, mișc fară rețineri, rețineri de calcule
Mi-e dor de puterea de-a putea ierta
Mi-e dor să mă țină departe de...

[ Refren ] :

În zile fără soare, norii îmi sunt o călăuză
Fără scrupule și panică de drum
Oameni suntem...
Azi fără suflet, mâine plini de bani pe-același drum
În zile fără soare, norii îmi sunt o călăuză
Fără scrupule și panică de drum
Oameni suntem...
Azi fără suflet, mâine plini de bani pe-același drum

[ Bocaseca ] :

Am un an de când nu mai vreau să știu
Am un an de când nu mai pot să scriu
Un an în care trebuie să mă schimb
Să-nțeleg, să mă iert, să mă destind
10 Mai, îmi amintesc de botez
M-ai învățat ce-nseamnă să iubesc
Ești ancora mea să nu mă ia valu'
Scot ulei din coca să-mi treacă amaru'
Am sufletu-n bucăți, împărțit în 5000 de părți
Conștiința-mi dictează să rezist, să-mi vindece rana
Să-mi curețe zile când am pierdut prea multe nopți
Un an de când simt că mă înec
Repetitiv sentimentul de gol
Încăperea-i imensă și se-aude doar un ecou
Grațios ca pașii de la tango
Am zis că n-o să mai vreau să mai dorm
Până n-o să rezolv, să fiu mulțumit
Să-nțeleg, să vreau să iubesc din nou
Cred c-o să rezolve totul în timp
Credința mea dărâmă orice zid
M-am săturat să mai cer încă o zi
M-am săturat să mai cer încă o zi

[ Refren ] :

În zile fără soare, norii îmi sunt o călăuză
Fară scrupule și panică de drum
Oameni suntem...
Azi fară suflet, mâine plini de bani pe-același drum...