Monologul din cenușă

[Monolog]
A mai rămas un fir de praf de dragoste în mine
Și-aș vrea să dau timpul înapoi cu câțiva ani de zile
Să fiu la fel de bun și răbdător ca pe la 14 ani
Să n-am gânduri și nevoi și nici dorință pentru bani
Acuzați că trăiesc în trecut și nu accept prezentul
Înconjurat de șerpii ce-mi vânează testamentul
Mă doare noaptea și zilele mă dor
Mă doare și oglinda plină de praf în dormitor
Dar asta sunt, n-am căutat renume
Și poate d-aia mă gândesc atât de des să nu mai scot albume
Să mă opresc, să nu mai spun tot ce gândesc și simt
Să mă retrag într-un cătun, să ies din labirint
Dar e greu când lumea trage de mine și nu mă lasă
Și-mi pare că tuturor le pasă să mai stau cu ei la masă
Dar în final fiecare-i pentru el, ca să mai urce-o treaptă
Și doar vorbele rămân în aer, faptele încă așteaptă!
F.Charm, Oaia Neagră sau Bogdan,
Om, poet, scriitor și iubitor de neam
Nu mă ridica în slăvi, c-am vindecat răni sufletești
Ce scriu e de la Dumnezeu — tu Lui să-I mulțumești!
Tu, omule care mă simți:
Să mă iubești când dau iubire și să mă ierți când mai greșesc
Să mă mai cerți când uit de tine, să-mi scrii ca să-ți mai povestesc
Și dac-o să dispar vreodată, vezi că la suflet ai o ușă
Să fii acasă să-mi deschizi — mă-ntorc ca Phoenix din cenușă