[Versurile piesei „Moarte ficatului”]
[Strofa 1: Bitză]
Îmi ascund banii, să nu-i beau când beau
Stau și dau peste cap multă bere la tap
A doua zi multe pastile de fete
Nu mă enerva, bă capule, că te sparg de perete
După bere, evident urmează plăcere
Când într-un pahar înghesuim apă cu vin
Se mai cere un pas, mă ridic, nu-mi revin
Sunt Bitză... (Un alcoolic anonim)
Mă așez la loc epuizat, fericit și plâng
Și c-o singură mișcare dau paharul pân' la fund
Adică toată băutura, fii pe fază!
Că sunt mulți delicați scotociți în găoază
Mai bine lasă, ia un shot, un hit
Și-o să ți se pară chiar și Cassa Loco pe beat
Dă-mi un whisky, Red Bull ca să fac gargară
Și s-o ard prin oraș cu limba pe afară
[Refren: Bitză]
Nu pot să mă mai ridic, mai stau
Pot încă să vorbesc, mai beau
Nu las timpul ce-a rămas
Să se scurgă fără să găsesc nimic de ars
Nu pot să mă mai ridic, mai stau
Pot încă să vorbesc, mai beau
Nu las timpul ce-a rămas
Să se scurgă fără să găsesc nimic de ars
[Strofa 2: Ombladon]
Iei LSD, bei Hennessy
Târfele vor doar banii tăi, iar tu te crezi sexy
Ia zi, cum poți să faci față la toți
Atunci când ai toți banii la tine și treci printre bagabonți
Poți să...? S-a supt, s-a rupt în gură și cucu' din ceas
Sunetu' dopului tras mă lasă fără glas
În caz că lumea cască, deschid o Fetească
În timp ce-o zdreanță bună îmi fuge din pulă plonjând pe fereastră
Îmi asum riscu', gândesc cu whiskyu' în cap
Nu pot să-mi înec amaru' că poartă colac
Îmi fac de cap afară, să dau afară îmi vine, în fine
Nu țin la băutură că nici băutura nu ține la mine
Am creierii varză, beau alcool din vază
O să încerc să închei acum că nu mai leg o frază
Sunt beat muci, fugi dacă apuci că te omor
Sunt tot eu Ommatol, pardon Ombladon
Yo
[Refren: Bitză]
Nu pot să mă mai ridic, mai stau
Pot încă să vorbesc, mai beau
Nu las timpul ce-a rămas
Să se scurgă fără să găsesc nimic de ars
Nu pot să mă mai ridic, mai stau
Pot încă să vorbesc, mai beau
Nu las timpul ce-a rămas
Să se scurgă fără să găsesc nimic de ars
[Strofa 3: Bitză]
Trăim într-o lume mare plină de oameni mici
Mă simt ca Gulliver pe-un continent de pitici
Nici nu-ți pot spune cât de importanți sunt
Prietenii la un șpriț aberând rând pe rând
Probleme, griji se duc încet
În ritmul paharelor consumate lent
Se învârte totul, nu mai contează
Căci se învârt cu tine toți tovarășii la masă
Fug sticlele din raft când intrăm în bar
O să ne recunoaștem după horcăieli prin spital
Căci face infarct ficatul când deschide gura
Vrea să evadeze când se schimbă tura
Încercăm permanent să avem un atu
Și bem lacrimi când plânge Ovidiu
Cer un time-out și încerc să revin
Căci aștept refrenul ca pe-a șaptea sticlă de vin
[Refren: Bitză]
Nu pot să mă mai ridic, mai stau
Pot încă să vorbesc, mai beau
Nu las timpul ce-a rămas
Să se scurgă fără să găsesc nimic de ars
Nu pot să mă mai ridic, mai stau
Pot încă să vorbesc, mai beau
Nu las timpul ce-a rămas
Să se scurgă fără să găsesc nimic de ars