Metamorfoză

[Intro]
-Parcă te-aș cunoaște
-Nu, eu langa mare m-am născut în umbra stâncii
-Să fii tu oare, tu esti? Ești tu, te recunosc! Da da da

[Strofa 1: Aforic]
La zece ani timpul este regele
Dar peste ani vreau înţelegere, bani de petrecere
Şi-ai mei se bucură când pot să mă-ntreţină
Iar eu am cel mai rău viitor tras în retină
Ajuns la 14 - situaţie stabilă
C-o copilă vraişte şi senilă ce crede că am 16
Şi eu tot pic ca un complice-n combinaţii
Dar fobit de toatе astea încă-mi mai apăr cu mândrie fraţii
Ţinând cont de importanţa gradului
Intrând în jocul statului la vârsta majoratului
Am înţеles perfect că cel ales nu are sens
Dar vezi că cel ales te-atacă foarte des, nu crezi?
Uită-te-n urmă, câţi ca tine laşi în turmă
Câţi ca tine falşi în umbră fac paşi şi numără?
Rămaşi arşi în cumpănă nu-şi cumpără, doar fură
Crezând la 20 de ani că libertatea-i marfă pură
Îţi rup pâinea de la gură cu ură, c-aşa e-n cultură
Le fut una-n gură pe măsură ce mă-njură
Şi ca drept dovadă că aşa e-n stradă din bravadă
La 23 m-am ales c-o cicatrice în arcadă

Timp de 6 sau 7 ani după părăsirea liceului am incercat și eu să-mi fac un rost. Am fost expeditor la o fabrică, voiajor la diferite întreprinderi. Să te urci in metrou în zilele toride ale verii, să nu faci toată viața decât inventarii, să dai telefoane sau să vinzi și să cumperi. Să suferi 50 de săptămâni pe an pentru 2 săptămâni de vacanță. Și totusi, numai așa îți poți clădi un viitor. Aaah, existență mizeră

[Strofa 2: Carbon]
Merg de-un ceas întreg încordat ca la skandenberg
Stresat să-nţeleg unde am cedat, eu nu-s făcut să pierd
Ci să lupt în câmp deschis ca un touareg
Decis să cred în viitor, acum nevoit s-aleg s-alerg necontenit
Hăituit ca un câine, chinuit pentru o carieră de mâine
Vlăguit într-o manieră de neînchipuit pentru o pâine
Într-o companie de idioţi, toţi parşivi şi hoţi
Socoţi că poţi s-o scoţi la capăt cu nişte roboţi?
La limita răbdării cedez des, nu mă integrez
Caut să mă tratez şi fac peri albi la cât mă enervez
Pe zi ce trece visez de zece ori la mai bine
Conturez profilul unui salariat ce vrea să plece
Ieşit din comunul faptei cu replici acide date
Că nu-s băiat bun la toate şi am atribuţii limitate
Cu demisii repetate şi permisii îndelungate
Dese probleme de sănătate doar ca să mai respir libertate

[Strofa 3: ADN]
Privesc prin geam tăcut spre ocean, cărunt
Meditând la trecut, pierdut, la tot ce-am făcut
De la junker rupt cu geacă-n club la bărbat
De la labă-n pat până la agăţat la pătrat căcat
Călcat în drum şi orice obstacole
M-au ajutat s-ajung acum s-aud voci de oracole
Dar tot ciudat îmi e.. cursă lungă, hărţi deşarte
S-au pus în dungă gustând cărţi de Sartre
Herse şi Dante, Kant, Socrate
Şi-am parte de artefacte-n Asimov, Hans şi Carter
Asimilând tainele fricii din Freud, Heidegger, Nietzsche
Ascultând în Detroit Lionel Richie
Édith Piaf în Paris, Nina Simone
Dragoste şi ură-n om, văd stigma-n sindrom
Şi-s strict asimptotic, dar atent la alţii
Mă închid în suflet adânc încă latent la tentaţii
Cu amprenta pe spaţii ce au primele salbe şi parcă
Văd vid luminat pe firele albe din barbă

[Outro]Voi dragoste vreți, râs si joc și-un crez mic înteles deloc. Iar greul suferinței să-l ducă ce-l ce cum s-a spus pedeapsa lumii intregi a dus. Cununi de spini purtă pe frunte, deci voi puteți dansa acum. Dansați!

-Fi sclavul fericirii
-Bineee
-Dar zi de zi să fi ca tine. Nu fi azi unul, altu apoi și altul peste-un an sau doi. Ceea ce ești să fi din plin, nu doar putin câte putin