Lupte Vechi

În așteptarea nopții-n capăt de Mănăștur pierd versificații expresive
Și mă rog de mine să-mi aduc singur stări festive
Limitat la a fi eu.. nu pot să scap(nu pot să scap!)
Și-mi revin amintiri de când mă puneam în cap
Bine ai venit înapoi în lumea atinsă
Manipuleaz-o nevăzut, fă-o aprinsă
Adu-i un sens parcă-i al tău. Adu-i un sens și fă-l al tău
Dar sunt scârbit de tot ce văd în jurul meu
Rutine-ntunecoase ce dărâmă visul meu
Că-n jurul meu, are loc peșteală și trafic că-i traiul greu
Alegerea a fost a lor mereu

Apar mereu personal, cântă-mi Satană dorul nopții
Până nu-mi ies colții și mă răzbun că îmi ingâni orice tristețe pe care-o alung
Ecoul vocii tale-i pregătit să fie mut
Îți blestem puterea și ți-o-nțes în vânt să plece peste toți
Mie-mi dai noaptea la schimb, și ziua dacă poți
Iar io-ți promit c-o să te las în pace, oricum i-un lux să n-ai ce face
Și te ațâț cu locu-n care n-ai ce căuta, la mine-n brațe-s
Ocupat deja să strâng acolo peisaje, persoanele-s oricum opace
Și neputând s-ating de unul singur pacea, o las să mă dezbrace
Mă risipesc precum nisipu-n musoni. Căzând pe fețe-ntâmplător devin sclipici și sor
Uneori mă-ntreb în viață de câte ori trebe să mor
Alteori renasc de-atâtea ori pe câți mi-au greșit și-am vrut să-i omor
Oricât de mult mă depărtez de regatul sufletesc, mă-ntorc și finisez
Temelia veche-n umbra unei mănăstiri uitate, și alternez
Între aripi și colți, între coarne și-aură. Când dragostea lasă o gaură
Tindem s-o umplem cu ură. Frustările se-adună. Te uiți atent în jur și vezi cum se-abolesc
Pe mine mă privesc doi îngeri cum cresc și cum gafez. Îi plâng și le doresc regatul ceresc

“Vino și urcă”, aud o voce batrână, ascult cu drag ce vrea să-mi spună
Și grăbesc pasul. Făcând aceasta mă-mpiedic. Dau să urlu-mi pierd glasul
Ambientul devine etheric
Transcend sinele-n plaiuri de aur. Mentalu-i labirint, eu minotaur
Icar și-a luat zborul și l-a mâncat un graur, c-a suferit metamorfoza-n trup de faur
Umil ca un miaun. Când ridicarea are loc, evit să mă-ntorc, evit atenția de tot
Și mă transform în urs panda. Pentru Zen, furia-i ofranda

Când pun geană pe geană-n carnet notez diverse, bazate pe-adevăr. Mi-au Vogue-ul Arome Menthol pe balcon
Privesc golul urban cu ușurare și racoare. Văd calmul noctuar și lumini ascunse-n depărtare
Și când îmi simți echilibrul cu tine, orice cale devine uniformă. Tratament când sufletu-i comă
Dezlănțuit îs prada amintirilor și ce vor veniilor. Și-s rimele copiilor
Și-s faptul de-a iubi și de-a simți. Ordinea planetelor
Simțiți-vă-n deplinătate unite cu toate. Lumea-i doar realitate
Nimic mai mult. Ce crede ea că e nimicul, ce noi numim lăuntricul...
Dorința ei de-a ști secretul. Da-i lipsește sufletul
Cu toate astea, sufletul trăiește-n ea
Noi alergăm ca electronii, ne-mpiedicăm ca neutronii
Precum copiii facem reguli apoi le suntem epigonii
Apoi vedem cum crește
Arta trăirii veșnice. Și ce mai ce se poate s-atingem
Cât mai fericiți și-ntârziați faza-n care ne stingem

Gem. Gem. Gem de durere când deschid ochii-năuntru
Mă transpun în gropar să-mi îngrop trecutul.x2

Denghelenghedeng dau în delir x7

Bine ai venit în realitate, bine ai venit, bine ai venit
Unde-ai fost plecat atâta timp?
Bine te-am găsit realitate, bine te-am găsit
Nu știu nici eu. Am fost răpit
Am văzut orori, nu s-a-ntâmplat nimic. Doar am călătorit
M-am întors. Parcă n-am fost nicăieri. Nu m-am uitat la ceas de alaltă-ieri
Am fost blocat într-o bulă fără gravitație și-am dispărut în meditație
Am întrerupt din medicație și-am evadat în beție
Din urmă tot veneau înarmați cu spade și păcate
Cică să vin cu ei pentru dreptate. Cică să-mi tai jugul jumate
Și-n schimb îmi dau din dreptul de-a ascede la divinitate
Da erau urâți, bă, frate. Copite și-alte… Trupuri înalte semi-mutilate
Afundate-n bogății și influență. M-am plictisit și i-am lăsat în spate
Și am urcat
De unu singur am urcat. Au încercat, nu m-am împiedicat
Timpul mi-am câștigat. X2