Invizibil

[Verse]
Momentul ala cand realizez ca lucrez aici de cativa ani deja, da
Ceva cursuri am de Java, dar atunci erau cam degeaba
Sa traiesti trebuie sa mananci, nu conteaza ce vis ai
SI jobu asta de lucrator comercial parea superficial si am zis hai
Dar de atunci, doar munci, si nu am mai plecat, poate doar capu
Ca sefii aici sunt doamne, doamne toate ale dracu
Acest store nedenumit sa stii ca e destul de renumit
Libertate de hypermarket, vorbele sunt aceleasi dar gesturile nu mint
Intalnesc cateva sute de persoane in fiecare zi
Ochii tradeaza neputinta, vad in fiecare un zid
Panicati fiecare de fiecare, va stiu pe toti, bine, nu chiar pe toti toti
Majoritatea e aceeasi, aceleasi figuri de roboti morti
Pana acu pozati intr-o colectie vasta proasta de drame
Si acum va puneti masca de panza peste masca voastra de oameni
Nepasarea era distantarea sociala, era un obicei
Si putini va purtati cu manusi ok, e ca de obicei
Dar poate o fi ceva sarbatoare ca pana sa vina peste voi boala si covizii
Doar atunci umplati oala cu provizii, dar acu seara tot vizi
Tati si luati tot ca migratorii, va-nghesuiti des brutal
V-ati trezit toti somnambulii drojdieri ca sunteti brutari
Colegii de munca zic ca ar fi ceva din laborator
Ori chinezi, ori americani, ori ca bolnavii sunt doar actori
Sau e ceva facut sa moara nu stiu cine, sau e pentru nu stiu ce
Abia ii ascult, tot cedez, nu pot sa ma concentrez, ma fastacesc
Cand ma gandesc ca dimineata iar tre sa vin sa imi fac tura
Nu fac tevatura, sunt roman, am invatat sa imi fie frica de factura
Macar ma bucur ca am unde merge, altii stiu ca n-au, au
Inchis tot pentru a proteja fii patriei cu frica de bau bau
In fine, noua ne-a crescut programul, cu banii speram ca belele nu-s
Asta daca isi mentin orarul si platesc orele-n plus
Dar cu capu e buba, simt ca imi crapa craniu
Viziera, masca, e o aventura sa beau apa e straniu
Internetul e plin de parerologi
Stii genul, aia de nu stiu ca e timpul sa taca nici daca ii bati in cap cu orologiul
Atat de mult zgomot de fond, vorbe spuse de forma, disperare apoi si predici
Toti lesinatii vorbesc de razboi, de linia intai, de medici
Peste tot unde ma uit e panica, in ziare panica, pe net panica
La TV panica, in ochii tuturor panica, discutii doar de panica
Si eu stau cu tot stresu asta zilnic, situatia asta e nenorocita
Macar acum nu mai trebuie sa zambesc fortat sub masca asta refolosita
Multi zic de altii dar nimeni nu vorbeste sincer apoi
Ca noi tre sa sa fim aici sa aveti ce digera voi
La fel si curierii sau voluntarii, imi vine sa-mi plang viata
O dreg ca mi-a intrat ceva in ochi ca oricum nu am voie sa imi ating fata
Si vai acest duel, pana ieri va plangeati ca nu aveti deloc timp
Iar acu va plangeti ca nu stiti ce sa faceti cu el
Sa ajungeti sa va intelegeti voi pe voi e cale lunga
E amuzant tare cum ca nu mai stiti cine sunteti daca nu sunteti plecati la munca
Si da, ma urasc si pe mine
Ca mereu am tot amanat ca voi face ceva, mereu am zis ca lasi si pe maine
Vreau si eu sa stau, sa ma plictisesc, dar nimanui nu-i pasa
Sunt ala de la casa care vrea sa fie acasa