Gara Iza

Gara Iza multe-o dus
Și la nimeni nu o spus
Dus-o [...] și sumane
Și feciori mândrii-n câtane
Se inschimbă gustu' serii
Când slujești legile țării

Gara mult o numărat
Lacrimile ce-o picat
Din ochii nevestelor
După tata pruncilor
Și din ochi tulburi de mamă
Cu par cărunt sub năframă

Șuieră trenu' cât poate
Și oțelu' crâșcă-n roate
Eu ajung la Iza-n gară
Da' fecioru' nu-mi coboară
Și de-atâta amărăciune
Vine-mi să mă pun pe șine

Aburită îi fereastra
Zbiară mama și nevasta
Întind capu' doi boi prinși
Și-un copil cu pumnii strânși
Stalpu' casei cătănie
Ele cu greu ș-or petre'

I-am trimis o telegramă
Cu trei cuvinte de mamă
Și-am pus timbru la sfârșit
Să vadă că-i de venit
Cuvinte grele ca piatra
Un copil își strigă tată
(Tata, tata)

Colbuit îi drumu' gării
Vine ziua liberării
Trenu' dă a înfrâna
Un copil prinde a zbiera
Tată lui pe nume-l cheamă
Pedepsit o fost catană
O putut fi cât de lontru
Că tot n-o scăpat de șmotru
Kilu' trage tot la kil'
Vine tata la copil