Epitaf Lyrics
Pas după pas
Ţărâna de sub noi mucegăieşte
Suntem o boală incurabilă
A unei mame gravide
Dezbrăcată şi învineţită
Contorsionată pe un pat de paie umede
Într-o încăpere întunecată
Bătută şi murmurând:
„Frunză verde, nu!
Cârpă jegoasă în locu-i;
Din limpede pârâu
Aţi creat un şanţ
De deversare a propriilor vise
Furtuni de nepăsare
Păşesc cu chip de om”
Ar fi trebuit să avem grijă
De ea cu entuziasm
Şi adoraţie, ca de-un pui
De dragon;
Ca de-o corabie
Cu greu dobândită;
Ca de un fluier
– singurul pod către
Insula pe care
Te adăposteşti
De cei care te vor aidoma lor
Noi doi
Tu şi cu mine
Privim spre cerul nopţii
Să-i răpim privirii tăişul
Înfipt în pieptul ei
De mâna noastră
„Frunză verde, nu!
Cârpă jegoasă în locu-i;
Furtuni de nepăsare
Păşesc cu chip de om”
Noi doi
Tu şi cu mine
Privim spre cerul nopţii
Să-i răpim privirii tăişul
Înfipt în pieptul ei
De mâna noastră
Mergem cu ochii deschişi spre propriul sfârşit
Să fie permanent răul instaurat?
Cu fiecare clipă îl consolidăm;
Fiecare gest al nostru
E un cuvânt urât caligrafiat în epitaf