Dorință

[Strofa 1]
El și-a dorit să fie deputat
La fel de mult cât se dorise tată
Și cum nu renunțase la cravată
A fost foarte lesne remarcat
El și-a dorit să fie senator
Nu pentru-a profita de conjunctură
Dar el de mic fusese bun de gură
Și-acum se simțea răspunzător
El și-a dorit să fie doar primar
Așa, vreo șapte, opt sau nouă luni
Cât să nu sară-n ochi pe la stăpâni
Că s-a-ngroșat prea tare-n buzunar

[Strofa 2]
El și-a dorit să fie, negreșit
Recunoscut academician
A scris ceva de mână într-un an
Apoi s-a plictisit și-a reușit
El și-a dorit să fie prim-ministru
Și cum din fire nu era obtuz
Și-a cultivat un timp pe la Toulouse
Disprețul poliglot pentru sinistru
El și-a dorit să fie președinte
Chiar înainte de-a ne fi născut
Și dacă până-n mai nu s-a putut
Se va putea din iunie ‘nainte

[Strofa 3]
Eu mi-am dorit, ba chiar am și visat
O zi când o să pot să-mi fiu egal
Și ziua a venit, eu am rămas tot cal
Pe care-un alt stăpân l-a-ncălecat
Cum eu am fost mereu mai nărăvaș
Nu știu pe unde scot acum cămașa
Urăsc zăbala și nu vreau cravașa
Stăpânului cu dreptul de urmaș