Din adânc

[Intro]
Flori
Păsări colindă
Munți în depărtare
Susurul apei
Verdele marii păduri
Ah

[Strofă]
Dacă mi-ai da înc-o șansă
De-aș mai avea înc-o viață
M-aș dedica înc-o dată
Rândurile din adânc din nou la suprafață
Dacă mi-ai da un răspuns
Măcar să văd un motiv în plus
Pot să trec rapid de orice neajuns
Când dau răsărit de soare după fiecare apus
Dacă mi-ai da înc-o clipă
N-am nevoie de mult să trec peste frică
Glasuri în trecut mă strigă, gata să mă prindă
Da' cum eu nu mă ascund, le țin o lume în oglindă
Dacă mi-ai da măcar jumate din adânc
Nu vezi cât mă frământ, măcar jumate din avânt
Să fiu real pe orice rând, să vadă cine sunt
Le scriu în complexitate, da-ncep cu ceva mărunt
Dacă mi-ai lua răsuflarea
De mi-ai învinge răbdarea
Tot nu mi-ai stinge chemarea-s
Ca o torță aprinsă-n întuneric să-ți arate calea
De n-aș avea regrete c-a trecut atâta timp
Mă inundă cum le simt, pe zi ce trece ruginind
E liniște profundă dacă mă găsești gândind
La probleme complicate pe care le trec zâmbind
Le simt în sistem
Ascendent în etern
Dacă mi-ai da încă un semn
Până acuma sunt demn, de blestem nu mă tem!
Dacă mi-ai da înc-un vis
N-o să dorm deloc până nu-l ating
Când mă pun la scris, luminile se sting
Și-mi deschide ochiul minții când cobor de pe Olimp
Dacă mi-ai da o nouă șansă
O iau de la început, voi desena o nouă planșă
Și tot nu m-aș schimba cu ea-ș păstra aceeași bază
Să țin partea nevăzută a firii umane-n transă
Și tot m-apasă, de-aș avea o ultimă dorință
Aș sculpta un Venus, aș picta o Mona Lisă
Aș cânta Sonata la Lumina Lunii-aprinsă
Pân-o să-ți aduc în artă toată muzica promisă