Dezamagire

[Haz]

Cîndva cînd credeam că viața e ca în filme
Primul cuvânt ce îmi vine în minte: Dezamagire
Mă ascund după cuvinte
Dar asta-i amăgire
Degeaba cauți aici
Și nu-i fericire
Poate doar in doze mici
Ce primim ca moștenire
Apoi zîmbete false
Urmate de nemulțumire
Credeam că suntem mai puternici din fire

Dar cît e pe linia de plutire
Ce dăm prea des, umblăm după interes
După profite și totul е invers
Sunt sătul să fiu luat la un loc cu restul
Și să, simt pe piеlea mea eșecul
Să mi se fure dreptul de afi
Un om liber
Oare, cer prea mult sa fiu un lider
Îți cer să mă înțelegi
Și, să nu mă judeci

Voi fi nevoit să plec
Nu pot să rămîn aici veșnic

[Traian]

Neînțelegîndui pe cei ce aleg calea sihăstriei
Condusă de lume, defurie, de nebunie
Căutînd rostul vieții lor prin izolare

Mi-am pus o întrebare
Nu cumua fac și eu asta oare
Dorința care ofi sensul vieții
Am ajuns de la introspecție
La, vorbind cu pereții disperat
Ca nemții in 44
Iau un calcul și eu sunt sihastru
Dacă văd totul in ansamblu
În viața n-am prea multe obțiuni
Dar astea ori mi le creez
Ori stau și aștept minuni
Sunt dezamăgit, sunt ca pentru nimic
Mă agit cînd frații pleacă din țară
Pentru un trai mai fericit
Puți ne șanse ai aici să devii om
Cînd ura ce-o simți e mai mare
Decît în stratul de ozon
Ăstai un sentiment continuu
Apăsător, nu mai torni iluzii pe rană dau foc și zbor...