Despre un săpar

Esti taran, dar te dai orasean
Unul dintre cei supusi, lingai, s-ajunga sus pusi, pentru capital
Sinceritatea cu tine insuti e un lucru capital
E capital, tot n-o sa fii in top 300-n “Capital”
Primordial, esti prim ordinar, bine-nteles
Te toc marunt, marunt, sa-ti fie bine inteles ca esti marunt
In comparatie cu intregul personal care te subjuga
Facand naveta-n personal, printre sapari, in fuga
Tu, personal, ma-njuri in gand la conditonal
Dar verbul impersonal nu se conjuga, bai sluga!
Esti ata de incult, incat, daca-ti spun ca sunt din capitala
Tu o sa crezi ca sunt gabor la politia capitala
Creste-ti-ar foamea-n oala ca la tine la tara
In gura, de sat ai fost detestat, pentru noi bun de testat
Si de toti detestat! Sapare!
Ti-am zis-o de “n” ori
Adapteaza-te sau mori, in antiteza
La prostie ai zece-n teza
N-ai creier ci proteza
Nu-ncerca altceva sa pari
Esti unul din multimea de sapari
Inca de la Geneza
Ai simtit nesimtirea in gust
Creierul tau ingust
Ar vrea sa fie mai lat
Esti ruda cu Mailat
Ai venit de pe ulita, sa stai cu chirie
In Damaroaia, si tii cu “Steoaia”
Mirosi ca un cuplu de sconcsi
Ca tot din prostie
Nu te speli, ca ai impresia ca baia e la Baia Sprie
Sa-ti vorbesc pe limba ta: “De-te-n malachie!”
Te dai malac? Yeah!
Stai capra intre tapi
Traiesti doar ca sa papi
Vrei sa scapi?
Atunci baga-te-n pamant si stai cu mortii tai, langa radacina de porumb pe care-o sapi!