De-aia scriu

[Strofa 1: Phila]
Încerc sa fiu artist într-o lume-n care
Viața mă condamnă să fiu un oarecare
Oare chiar e imposibil
Să fiu credibil, accesibil, fără să fiu penibil?
Primul vers: acum o viață
Iar ultimul, poate-i chiar cel de față
Un destin c-o destinație măreață
Uitat închis ca într-o fortăreață
Știu că am un rol, pe Pământ:
Să fiu, cu totul, altul decât sunt
Captiv în banal, captiv în fetiș
Program 10 ore, pe mărunțiș
N-am timp să mai caut, să mă regăsesc
N-am timp să creez, încerc să trăiesc
Dau totul, acum supraviețuiesc
Mă alienez, nu m-aliniez

[Refren: Ela Danhi]
De-aia scriu, să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine; vreau să știu:
Cine vine lângă mine în pustiu?
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia scriu

[Strofa 2: Rashid]
Eu când scriu, scriu ce simt
Știi ce sunt și ce reprezint
Îmi asum tot ce spun
E real, nu-s doar baloane de săpun
Eu ce sunt fără tine, tu fără mine?
Suntem amândoi în asta, reține
Asta ne ține în viață, și cine
Ne dădea vreo șansă, acum ani de zile?
O mână sus, lumini de reflector
Și sunet dus la limită în difuzor
Fum mult, distors
Nu văd, doar aud, am stors
Toată seva din mine, sânge din vine
Sunete fine, versuri nu rime
Vreau pix și foaie, nu-i foc de paie
Toate astea, duc în mine războaie

[Refren: Ela Danhi]
De-aia scriu, să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine; vreau să știu:
Cine vine lângă mine în pustiu?
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia scriu

[Strofa 3: Byga]
Bine-ai venit în mintea mea
Într-o mahala pe-o canapea de catifea
Scriu poezie vie, dar de periferie
Cu iz de iasomie
Aici totul e sincer, oamenii simpli petrec
Oamenii simt prin ce trec
Strâng mâna la concert, tot ce am e voce
Nu-mi place să cer, nu stau să pice din cer
Să cadă cortina pe tot ce-mi înțeapă retina
Jivina ce vine din mine sfidează rutina
Mă duce departe, tare departe
Departe de fals, departe de toate
Peste fulgere mute, tunete sute
Multe insulte, sunete surde
Apus ruginiu, sunt gol în pustiu
Dar știu, măcar, că sunt ce mi-am dorit să fiu

[Refren: Ela Danhi]
De-aia scriu, să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine; vreau să știu:
Cine vine lângă mine în pustiu?
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia scriu
De-aia scriu, să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine; vreau să știu:
Cine vine lângă mine în pustiu?
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia scriu