Cumpărat să fiu vândut

[Refren]
Toată viața am căutat să nu pot fi cumpărat
Doamne, dac-aș fi știut că pot fi vândut...
Toată viața am căutat să nu pot fi cumpărat
Doamne, dac-aș fi știut că pot fi vândut...

[Strofa 1]
Ziua,-n prispa casei, ploaia mă bătea
Și măicuța vorbe bune mi le recita
Soarele răsare, mamă, la fel pentru cei
Ce stau în castel sau trăiesc în bordei
N-am înțeles nimic, că eram prea mic, mamă
Pe timpul lu’ „Loz în plic”, când purtam ilic
Din grădina casei mele am privit la lume
Și-am plecat, am luat cu mine un salam și-o pâine
N-am vândut ce-am mai scump, că nu-i de vânzare —
Cuvântul și harul ce-mi dau de mâncare
Dar am fost vândut de fiare, care mai de care
N-au știut că și din piatră răsare o floare

[Pre-Refren]
Așa-mi cântă mie o doină
Ce-o simt în suflet și pe piele
De la strămoșii țării mele

[Refren]
Toată viața am căutat să nu pot fi cumpărat
Doamne, dac-aș fi știut că pot fi vândut...
Toată viața am căutat să nu pot fi cumpărat
Doamne, dac-aș fi știut că pot fi vândut...

[Strofa 2]
Unde-mi sunt haiducii, și mierlele, și cucii?
Îi caut disperat printre Dior și Gucci
Unde-mi e cobza, cavalul și vioara
Ce-mi făceau somnul mai dulce, când se lăsa seara?
Un glas de ciocârlie îmi cântă o poezie —
Că-n viață dai chirie pe orice bucurie
Și-o doină românească zice, purtată de vânt:
„Ai grijă, copile, că oamenii te vând.”
Dacă uit de unde plec, n-am să știu unde-am ajuns
Și oricât aș câștiga, nu-mi va fi de-ajuns
De-aia nu poți să mă cumperi, c-am valori prea mari —
Mai bine dau la sărmani, decât saci pe lăutari

[Pre-Refren]
Așa-mi cântă mie o doină
Ce-o simt în suflet și pe piele
De la strămoșii țării mele

[Refren]
Toată viața am căutat să nu pot fi cumpărat
Doamne, dac-aș fi știut că pot fi vândut...
Toată viața am căutat să nu pot fi cumpărat
Doamne, dac-aș fi știut că pot fi vândut...