Contemplativul absolut

[Strofa 1]
Deși cu fiecare noapte
Mai multe stele se desfac
În cer, ca niște mere coapte
Destinul nostru e opac

[Refren]
Nu plânge nimeni pe la colțuri
După căderea unori sori
Din cerul luminat în focuri
Peste vremelnice ninsori

[Strofa 2]
E tras de coadă infinitul
Fără să-i pese nimănui
Că dacă viața-ș frânge mitul
Un alt pământ sub stele nu-i

[Refren]
Mă doare arbritara ușă
Prin care cerul e privit
Chiar și când ninge cu cenușă
Din locu-n care l-am lovit

[Punte]
Cum să ă fac să înțelegeți
Cruntul vieții adevăr
Că nu-i totuna de culegeți
O stea căsută ori un măr?

[Refren]
Dacă priviți cu nepăsare
Un cer cu stele ca un pom
Pe ce planetă mai răsare
Lumina omului în om?