Chronos

Și tăcerea-i un blestem
De care eu nu mă mai tem
Dar mi-e teamă să te pierd
Dacă eu nu te mai chem
Și las minutele să zboare-n jurul meu

Dacă ar fi realizabil, m-aș lua la trântă cu Chronos
I-aș rupe limpile aripi să nu mai zboare prin cosmos
I-aș sparge geamu', oglinda care-mi încrețește chipul
I-aș frânge mâinile toate să nu-mi mai fure tot timpul
I-am scris 1000 de rânduri, nu s-a grăbit să răspundă
Trece-n viteză ca vântul, nu vrea să stea o secundă
Cică de nimeni n-ascultă, dar toți ascultă de el
Repetitiv ca o mantra, halucinez și disper
Împăturit în mister, pleacă vâslind de pe Nil
Ca o săgeată de foc, un rug plutind îl aprind
Chiar dacă-ar fi să mă sting, n-aș regreta nici-o zi
De-ar fi posibil să prind, cum aș putea să rețin?