Chiar mie

Rashid:
Da' mi s-a întâmplat chiar mie, chiar mie, chiar mie
De n-ar fi fost aşa n-aş scrie, n-aş scrie, n-aş scrie

E poezie!

Sisu:
De aia o fac când am chef şi nu când se cere
Fiindcă că îmi place să construiesc imperii în tăcere
Am lângă mine tot ce aş putea cere
Şi viaţa curge zici că e miere
De aia suntem murdari în păr şi pe piele
Concepuţi în pante de stele
Abia aşteptăm să ne întoarcem la ele
Întinde mâna să pari agăţată de cer ca şi nişte mantale în cuiere
Nu te teme.. chiar dacă ar fi precum Prometeu în curele
Chiar nu-i plăcere da' să le ţin durere
E posibil să n-ai cea mai plăcută părere
Da nu-i vreun plan sau idee
E o stare de spirit ce ridică cetăţi din bordeie
De aia mă ridic în fiecare zi din pat cu surâsul pe buze
Inamicii sunt făcuţi să mă amuze
De aia mă strecor în fiecare zi ca şi vântul prin frunze
Simfonia mea răsună parcă lumea are??? puse
Astea-s cuvintele ce trebuie spuse
Mi le-au spotit nişte muze
Şi acum se revarsă ca apele peste nişte ecluze
Sunt motivat de zile confuze
Eşecuri, şi au răsunat ca nişte obuze

Rashid:
Da' mi s-a întâmplat chiar mie, chiar mie, chiar mie
De n-ar fi fost aşa n-aş scrie, n-aş scrie, n-aş scrie

E poezie!

Zeze:
Văd copii care uită să zâmbească
Îşi găsesc bucuria în sticla de fetească
Văd copii care nu ştiu să iubească
Şi doar 0. 8-ul poate să îi mulţumească
Văd copii mulţi care adoră strada
Combinaţia e gata, hai că vine garda
Văd copii fără viitor.. e trist
Le-aş da la fiecare câte un colţ de paradis
Copii fără
Fără amândoi.. cum naiba
Prin de la cei din
Golani târfe pline de
Copii pierduţi, confuzi
Când drogul nu prea îţi vine scuzi
Copii care nu vor stea aici
Vor fi sclavi de la 8 la 5
De aia scriu..

Rashid:
Da' mi s-a întâmplat chiar mie, chiar mie, chiar mie
De n-ar fi fost aşa n-aş scrie, n-aş scrie, n-aş scrie

E poezie!