Aripi frânte

[Refren: Bitză, Loredana / Bitză & Loredana]
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând, mi-ajung din vânt ei
Am aripile frânte de prieteni
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând, mi-ajung din vânt ei
Am aripile frânte de prieteni

[Strofa I: Bitză]
După un an, după 2 ani, după 3 ani, după golani și bani
După mult timp, peste un vid, ai strâns mult mai mulți ani
Îți plângi soarta, e dură partea
Când îți vezi în mână, necâștigătoare cartea
Îți vine în minte, fără cuvinte
O față de prieten pierdută, în păreri de rău tardive
Trebuia să-l sun, trebuia să-i spun
Poate mai am o altă șansă, dar e un alt final de drum
S-a întâmplat, se va întâmpla mereu
Și-n nopți preacum tăciunele, spui: "Aș fi vrut să fiu eu..."
Ar fi de multe ori ușor să ierți
N-o faci și vezi valoarea, doar atunci când îl pierzi
Și pierzi odată, mai pierzi și a 2-a oară
Te trezești singur, că un străin, într-o gară
Păcat, îți spui mereu în sinea ta
"Gara asta e, până la urmă, viața mea"

[Refren: Bitză, Loredana / Bitză & Loredana]
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând, mi-ajung din vânt ei
Am aripile frânte de prieteni
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând, mi-ajung din vânt ei
Am aripile frânte de prieteni

[Strofa 2: Loredana]
Ai intrat, în casa mea, pe fereastră
Se întâmpla, pe la 5 dimineață
Te purtai, ca și cum ne știam de-o viață
Ți-ai aprins un chiștoc, de pe masă
Și spuneai, cât de cald e afară
Și că stăm, pe aceeași scară
Am vorbit, cât în lună și-n stele
Mi-ai intrat, chiar și-n visele mele
Ești cu mine mereu, n-ai plecat
Sufletul tău știe, prietene... nu te-am uitat
Nu te-am uitat, nu... nu te-am uitat

[Refren: Bitză, Loredana / Bitză & Loredana]
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând, mi-ajung din vânt ei
Am aripile frânte de prieteni
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând, mi-ajung din vânt ei
Am aripile frânte de prieteni

[Strofa 3: Bitză]
Îmi număr prietenii în lipsă, de la an la an
Și cei mai buni, îmi par acum, cei pe care nu-i mai am
Sătul de oamenii care vorbesc, de pe patul de moarte
Sătul de minți închise, care nu vor departe
Lăsate deoparte, plecate, departe, sunt amintiri
Născute, făcute, pierdute de mult, de multe despărțiri
Și n-ai putea să spui întotdeauna: "Am ales eu"
Pentru că, uneori, alege Dumnezeu
Nici eu, nici tu, nici el, nici ea, poate n-ar vrea să fie așa
Și mă gândesc, că nu putea să fie altcumva
Atâta timp cât nu va fi un pic de armonie
Atâta timp cât nu vor fi momente, ci chiar prietenie
Am inima sfâșiată, de colții unui gând dureros
Pătată de sânge, precum cămașa lui Hristos
Mă despart de prieteni zilnic, neîntrerupt
Tot ce se naște, moare chiar de la-nceput

[Refren: Bitză, Loredana / Bitză & Loredana]
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând, mi-ajung din vânt ei
Am aripile frânte de prieteni
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând, mi-ajung din vânt ei
Am aripile frânte de prieteni
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând, mi-ajung din vânt ei
Am aripile frânte de prieteni
Zbor, cu aripi frânte
Râd, cu buze strâmbe
Din când în când, în gând, mi-ajung din vânt ei
Am aripile frânte de prieteni